Vizita în Budapesta, unde a fost cel ales ca fiind cel mai frumos Târg de Crăciun, mi-a atras atenția și cu privire la alte aspecte. Când am plecat din țară, poate că aveam idei preconcepute, relatând, de multe ori, despre conflictele din țară cu etnicii maghiari. Însă, m-am întors cu impresii de suflet, căci emoțiile ne creează amintiri dragi. Dincolo de aspectele turistice, iată ce alte detalii mi-au plăcut în Budapesta: 

Ne-am cazat, prin Booking, într-un apartament cu două camere. Deși poziționat în zona ”Centru”, era la 4-5 stații de metrou de zona centrală. Astfel, am putut vedea viața din Budapesta dincolo de centrul plin de turiști, în special din Spania și Italia. 

Prima oară am ajuns în parcarea subterană a blocului, unde am văzut că oamenii își lasă diferite obiecte ce rămân acolo în siguranță, de la scaune auto, la sănii, biciclete, baxuri cu apă. Apoi, au venit fețele prietenoase și care ne salutau ca și când ne știam. Blocul era ca acasă.

Nu avea casa scării anostă și întunecată, ci arăta ca holul unei case. Toate apartamentele aveau uși din lemn și, pe uși, erau desene făcute de copii sau diverse decorațiuni. La uși, mai era câte o sanie sau bocanci.

Blocurile aveau o curte interioară mare acoperită de gazon și câțiva copaci. Erau și bănci și coșuri de gunoi, dar și... multe jucării. Odată cu primii fulgi de zăpadă au apărut și vreo 7-8 copii de câțiva anișori, supravegheați doar de un adult. Erau în siguranță, pentru că blocurile mărginesc curtea interioară, nefiind pericolul de a ieși în șosea. Aici mi-a plăcut cum vecinii păreau o mare familie și, indiferent că-și lăsau în spațiul public lucruri scumpe sau jucării, ele erau în siguranță. 

Zona cazării era lângă o străduță plină cu restaurante, baruri, pizzerii mici și frumos amenajate. Din nou, călduroase. În prima seară, am mâncat într-un restaurant cât o cameră de zi, cu câteva mese, frumos decorat de Crăciun. Totul a fost perfect, iar prețurile rezonabile față de inima Budapestei (unde depășești ușor 200 de lei pentru două persoane). La final, am fost întrebați dacă ne-a plăcut și zâmbetele oamenilor de aici nu erau deloc forțate. Până la pizzerie mergeai după miros și, dacă închideai ochii, te și imaginai pe vreo stradă pitorească de prin Italia. 

La metrou, la o oră care ar fi fost de vârf pentru București, pe Google Maps îmi apărea că ar fi ”cât se poate de aglomerat”. Era atât de ”aglomerat” încât încă găseai locuri pe scaune. Un fapt care mi-a atras atenția a fost că n-am auzit pe nimeni tușind, deși era frig, când ningea, când ploua. Mi-a plăcut că ne-am simțit în siguranță din acest punct de vedere și am folosit din plin mijlocul de transport în comun, ceea ce în București nu mai facem și din acest aspect, cu atât mai mult de când avem un copil mic. 

Alt aspect care mi-a plăcut a fost legat de arhitectură. Nu vezi niciun bloc nou de 10 etaje ridicat în vreun cartier unde sunt clădiri vechi de maximum patru etaje. Chiar dacă apar blocuri noi lângă construcțiile vechi - și întreținute (nu vezi vreun anunț cu ”atenție, cada fațada!), acestea respectă înălțimea și culorile, încadrându-se perfect în urbanistica zonei. 

În ceea ce privește ride-sharing, am comandat într-o zi Bolt. A venit un taxi galben, cu aplicația de Bolt și cu un taxator ca la taxiuri, cel unde apare cât costă cursa în timp real. Pentru doi kilometri, prețul a fost de 45 de lei, lăsându-mi impresia că nu este la fel de accesibil și cu aceleași condiții de lucru ca-n România. 

Dincolo de atracțiile turistice, de zona specific turistică, de multitudinea de turiști, rămân emoțiile care te fac să te simți confortabil sau nu într-o destinație turistică. Și, chiar dacă a fost o vacanță pe zero grade, cu vreme de iarnă, cu ploi, lapoviță și ninsoare, a fost una ”călduroasă”. Ospitalitatea este cea care te întâmpină, te îmbrățișează și te strânge în brațe și la plecare, făcându-te să te gândești să revii. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News