Pe când avea doar 17 ani, tânărul împărat Pu Yi a scăpat din lagărul de la Tietsin, găsindu-şi ulterior refugiul în Armata Japoneză care cucerise atunci o mare parte din China. Japonezii i-au găsit o întrebuinţare politico-practică acestui împărat-păpuşă, căci după anexarea manciuriei, niponii l-au instalat ca împărat al noii provincii Manchuko. După anul 1945, în care Japonia a pierdut războiul, Pu Yi a încercat să fugă în Coreea, dar trupele sovietice l-au prins pe aeroportul din Mukden şi l-au predat comuniştilor chinezi în anul 1950.

 

 

 

Pu Yi era sigur că Mao îl va executa, doar că noul regim l-a plasat într-o închisoare destinată criminalilor de război. Acolo, fostul împărat al Chinei a primit numărul de prizonier 981 şi a fost numit grădinar al închisorii unde era deţinut. După câţiva ani de „reabilitare”, Pu Yi a devenit un susţinător al comunismului şi a fost iertat în mod oficial. Pentru tot restul vieţii sale, fostul împărat a muncit ca ajutor de grădinar la Grădina Botanică din Beijing, iar la vârsta de 61 de ani, Pu Yi a murit de cancer la rinichi.