Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Cum a fost vacanța mea în Maramureș, după ani de concedii la plajă, în Grecia și Turcia
După mai mulți ani în care am renunțat la litoralul românesc și, în fiecare vară, am optat pentru vacanțele la plajă, în Grecia sau Turcia, anul acesta a venit cu o schimbare. Am dat și apele azurii și plaja pe un concediu în... Maramureș.
Anul acesta, am optat pentru o vacanţă în România, după mult timp în care Grecia şi Turcia se aflau printre destinaţiile mele preferate pentru concediul de vară. Şi nu îmi pare rău, dar trebuie să recunosc faptul că a fost destul de obositor. De ce? Pentru că am renunţat la leneveala pe șezlong, la plajă şi am ales Maramureşul, un loc pe care îmi doream de mult timp să îl vizitez. Şi, pentru a-l descoperi, trebuie să te mişti în stânga și-n dreapta cu maşina. Deşi am avut noroc pentru că am fost cazată într-un loc din care distanţele către obiectivele turistice erau destul de mici, timpul petrecut în maşină, aproape zilnic, tot nu mi s-a părut prea relaxant.
Cu toată oboseala, la finalul fiecărei zile, m-am simțit norocoasă şi recunoscătoare. Maramureşul este un ţinut cu oameni primitori şi prietenoşi, care te fac să te simţi ca acasă. De la gazdele de la Casa Pribegilor, până la Lenuța din Susani, unde mâncam pe săturate. Pentru 50 de lei de persoană, primeai felul unu, felul doi şi desert, iar pe lângă, pe masă, ţi se puneau o sticlă de horincă, una de vișinată/afinată, apă. Toate incluse în preţ. Din când în când, erai întrebat, la fiecare fel de mâncare, dacă să ți se mai aducă. Unde mai pui ca mai primeam şi la pachet bunătăţi. Bucuria mare cu care îţi erau oferite bucatele aproape că nici nu te lăsa să refuzi, de ruşine. Nu de puţine ori, am plecat de acolo cu plăcinte și gogoşi.
Drumul până în Maramureș, excelent
Am ales să mă cazez în satul Breb, fiind un punct perfect de plecare către toate obiectivele turistice. Satul a devenit cunoscut după ce Prinţul Charles a cumpărat aici două case care, ulterior, au fost preluate de o fundaţie. Poate ar trebui, totuşi, să le îngrijească mai mult pentru că, după iarba care ajungea la acoperiş, pare că a cam uitat de ele. Drumul până aici, plecând din apropierea Bucureştiului, a fost excelent. Sincer, nu m-aş fi aşteptat, ştiind cum stă România la acest capitol. A fost o adevărată surpriză.
Am făcut aproximativ 600 de kilometri cu mașina, iar după 10 ore, cu mici pauze, am ajuns la cazare, un loc simplu, amenajat cu foarte mult bun gust în stil tradiţional. După cum bine vă puteţi aştepta, această zi a fost dedicată cunoaşterii gazdelor şi a locului în care urma să mâncăm cinci zile la rând, fără să ne propunem în prealabil. În drumul nostru spre Lenuța din Susani, seara, nu exista dată să nu saluţi pe cineva şi să nu intri în vorbă. Femeile din sat erau dornice să stea la taclale. Te abordau cu o bucurie sinceră şi te făceau să te simţi de parcă erai de-al locului.
În prima zi, după cum spuneam, nu am plecat nicăieri. Am rămas la pensiune, prin satul Breb. A doua zi, am pornit spre Sighetul Marmației, unde am mers la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, iar apoi ne-am pozat cu celebrul cui în care se agaţă harta ("Unde se agață harta în cui"). Orăşelul este frumos, îngrijit, iar clădirile vechi dau un aer de... vacanţă. Nu am zăbovit prea mult pentru că urma să ne îndreptăm către a doua destinaţie: Cimitirul Vesel de la Săpânţa şi casa muzeu a meşterului Stan Ioan Pătraș care a făcut primele cruci din acest loc special și care a avut mai mulţi ucenici. Unul dintre ei fiind sculptorul Dumitru Pop Tincu, cel care are acum în grijă cimitirul și pe care, probabil, l-aţi văzut şi la Chefi la Cuţite, unde a participat anul trecut.
Mesaje dureroase în Cimitirul Vesel
Aici mi-am dat seama că vara nu este cea mai bună perioadă pentru un astfel de concediu. Sub soarele arzător, m-am plimbat destul de rapid printre crucile vesele din cimitir şi am realizat că unele povești scrise pe lemnul viu colorat chiar îţi ating sufletul, fără pic de umor. Şi aici mă refer la nenumăratele cruci dedicate multor prunci de câteva luni până la câțiva anişori. Mesajele părinţilor sunt dureroase. Însă există şi texte scrise cu umor, aşa cum ştie toată lumea.
A treia zi am dedicat-o în totalitate mocăniţei din Vișeu de Sus, fiind cel mai îndepărtat obiectiv turistic de locul în care m-am cazat. Plimbarea dus-întors durează 6 ore, cu o pauză de 10 minute şi una de o oră şi jumătate, în care poţi lua masa într-un popas special amenajat, la finalul traseului. Biletele se pot achiziţiona online, la un preţ de 75 de lei de adult. Programul variază în funcţie de zi. În general, se pleacă dimineaţa.
De ce nu sunt asfaltate străzile din Breb
A patra zi, am stat la cazare şi ne-am plimbat prin sat, admirând casele care păstrează stilul arhitectural al locului. Destul de multe, din păcate, sunt părăsite, lăsate în paragină. Dar chiar şi aşa, dau farmec ulițelor prăfuite şi îmbrăţişate de natura verde care se întinde de-o parte și de alta a acestora. Există două variante vehiculate privind motivul pentru care străzile nu sunt asfaltate. Oamenii spun că aşa s-a dorit pentru a păstra autenticitatea locului. Alţii se plâng de fostul primar care timp de 12 ani nu a făcut absolut nimic pentru comunitatea lor şi trag speranţe că noul primar, om de-al locului, din Breb, se va ocupa de această aşezare.
În a cincea zi, ultima de altfel, mi-am început ziua în straie maramureşene, oferite de gazdele noastre, Costel şi Raluca, dar şi de doamna Viorica, vecina de alături. A urmat o ședință foto în toată puterea cuvântului, în "regim propriu", bineînţeles. Portul tradiţional maramureşean este unul deosebit, de multe ori transmis de la o generaţie la alta și în care femeile investesc foarte mult, după cum aveam să aflu de la doamna Viorica.
Piese vestimentare tradiționale de sute de euro
În șifonierul său se regăsesc piese vestimentare de sute de euro. Surpriza cea mai mare a fost o băsmăluța cumpărată pe bani grei din... Dubai. Însă, mândra moroşancă nu se lasă și coase chiar ea cămeși pe care, ulterior, le vinde, pe sute de euro. Oamenii locului încă păstrează cu sfinţenie tradiţiile şi iubesc portul lor tradiţional. Duminică, toată lumea merge la biserică îmbrăcată în straiele populare, care mai de care mai frumoase. Şi nu, nu o fac pentru turişti - pentru că bineînţeles că nu m-am putut abţine şi am întrebat. Nu! Dacă cineva merge altfel îmbrăcat la slujbă, este privit mai... ciudat.
După ce s-a încheiat şedinţa foto în stil maramureșan, am plecat să vedem Mănăstirea Bârsana şi Mănăstirea Săpânța-Peri, cea mai înalta biserică din lemn din Europa. Mănăstirea Bârsana este un colţ de rai. Complexul monahal cuprinde mai multe construcții, toate realizate din lemn. Piesa principală este Biserica de lemn maramureșeană, dar la fel de interesante sunt și Altarul de vară, Casa Artistului, Aghiasmatarul, Turnul Clopotniță, Muzeul Mănăstirii, Poarta maramureșeană, Casa Meșterilor sau Monumentul funerar. Toate sunt legate între ele de o mulţime de poteci foarte bine îngrijite. Mănăstirea Săpânța-Peri, situată la doar un kilometru de graniţa cu Ucraina, este un loc plin de verdeaţă, atent îngrijit, unde domnește liniştea, la fel ca la Bârsana.
Concluzii "tehnice" și "sufletești"
La finalul celei de-a cincea zile şi ultima din concediul petrecut în Maramureş, am tras câteva concluzii "tehnice", dar şi "sufletești".
Nu te aştepta să te întorci relaxat, după o astfel de vacanţă care şi aşa e scurtă pentru câte vrei să vizitezi - asta dacă nu îţi rezervi mai mult timp. Dacă îți doreşti să colinzi mai mult, alege o perioadă în care soarele nu te topește. Eu aş lua în calcul începutul primăverii sau toamna. De asemenea, nu te aştepta să vezi la orice pas vestitele porţi maramureşene. Sunt destul de "scumpe la vedere". Pot fi văzute mai mult în zonele care încă păstrează acel suflu tradiţional. Şi cam asta ar fi concluzia tehnică.
Să trecem la ce mă interesează cel mai mult. După cinci zile petrecute în Maramureş, am plecat cu sufletul încărcat de emoţie, bucurie şi căldură. Am descoperit un loc cu oameni primitori, care ar fi în stare să facă orice pentru a te simţi ca acasă, oameni care îşi iubesc rădăcinile şi sunt tare mândri de tradiţiile și obiceiurile lor, iar portul tradiţional este pus la loc de cinste. De asemenea, am cunoscut oameni noi, veniţi să se bucure de acest loc, oameni cu care am legat prietenii pe loc, de parcă ne cunoșteam dintotdeauna. Unde mai pui că am descoperit că avem şi cunoștințe comune!
Dacă anul acesta vă doriţi altceva, în materie de vacanță, puteţi opta pentru Maramureş cu sufletul deschis. Veţi descoperi oameni faini, locuri minunate şi bucate delicioase. Nu trebuie decât să vă faceți bagajul şi să porniţi la drum.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
