Pentru prima oară, politicianul care și-a ratat cariera prezidențială, a acceptat invitația televiziunii France 2 de a participa la o dezbatere, după difuzarea unui documentar despre situația monedei euro. Deși intervenția fost înregistrată și nu a durat mai mult de cinci minute, evenimentul a stârnit un interes maxim, iar comentariile specialiștilor au subliniat calitatea opiniilor sale, „ale unuia dintre cei mai buni economiști pe care îi are Franța.

Când se hotărăște să ia cuvântul, orice discuție este trasă în sus". Toate bune și frumoase, numai că, în umbră, cinematograful îi cocea altceva. Cu sau fără voie. Respins de selecționerii festivalului, cineastul american Abel Ferrara, autorul filmului Welcome to New York, inspirat de afacerea DSK, sprijint de producătorul Vincent Malavan, au pus la cale o lovitură mediatică. Socotindu-se victime, au anunțat cu surle și trâmbițe că opera nu va fi difuzată decât în sistem VOD (vizionare tv cu plată), sâmbătă 17 mai, la miezul nopții, dar au avut grijă să programeze, totuși, patru spectacole în marginea festivalului, la cinematograful Star de pe rue d'Antibes, la doi pași de Palat.

Citește și: Dominique Strauss-Kahn, părăsit de soție

Amintita emisiune TV care ar fi trebuit să însemne, oarecum, reabilitarea lui Dominique Strauss-Kahn a fost eclipsată de un scandal care, chiar dacă nu de proporții, a răscolit amintirea cutremurului de acum fix trei ani, 14 mai 2011, când, pentru prima oară, după decenii, politica era rege pe Croazetă. Timp de câteva zile s-a vorbit atunci mai mult despre DSK și cameristă, decât despre filme.

Vâlva de acum nu ne-a mai luat prin surprindere, dat fiind numele autorului. Abel Ferrara este cunoscut ca unul care are în sânge talentul provocărilor, dar și drogul și voluptatea bolnăvicioasă a scotocirii în murdăria lumii. Cred că și-a frecat mâinile de bucurie când a adulmecat un posibil subiect, dezlănțuirile sexuale ale omului politic francez, căsătorit cu una dintre cele mai cunoscute și frumoase ziariste, Anne Sinclair.

Citește și: Dominique Strauss-Kahn, trimis în judecată pentru proxenetism

Rezultatul final este, însă dezamăgitor. Degeaba vrea ziarul le Monde să scoată Welcome to New York „un mare film bolnav", folosind o formulă a lui François Truffaut care a făcut o bună carieră. Mai degrabă cineastul și-a îmbolnăvit talentul, atâta cât l-a avut. Oricum, nimeni nu se aștepta de la Ferrara să aducă vreun dram de limpezime într-o afacere pe care timpul mai mult a încețoșat-o, dar nici să trimită pelicula în zone stânjenitoare, unele de-a dreptul hardcore.

De altfel, filmul debutează chiar cu scene de sex cu un Depardieu dezagreabil, pahidermic, burtos, roșu la față de prea mult efort. Acțiunea îl aruncă nu o dată în situații penibile, precum cea în care își lămurește nevasta disperată, Jacqueline Bisset: „Știai că sunt dependent de sex, doar mă cunoști". Și pentru că a venit vorba de soție, puțin antisemitism scoate și el capul atunci când, în discuțiile despre bani și putere, își face loc și trimiterea la evrei.

Se știe că Anne Sinclair este moștenitoarea colecționarului de artă Paul Rosenberg. Coproducătoarea Pascale Perez declara: „Abel Ferrara nu a filmat scenariul validat de noi. Noi am vrut, pur și simplu, să adaptăm un fapt divers, dar ieșit din comun, despre un om puternic, care ar fi putut să devină președintele Republicii". Ce-i drept, pe alocuri, privirea de câine bătut a celui care rămâne un mare actor, Gérard Depardieu, chiar asta spune.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News