Data actualizării: 17.06.2014 13:02
Data publicării: 15.06.2014 00:27

Turambar, despre Uruguay-Costa Rica. Cronica morții bătrînei Azul

Autor: DCNews Team | Categorie: Sport

CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 2014. Mirel Palada a scris, pentru DCNews , cronica meciului URUGUAY - COSTA RICA 1-3 , din GRUPA D a CUPEI MONDIALE FIFA 2014.

Citește și: Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru DCNews meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape"

Iată comentariul lui Turambar după primul meci din ceea ce ar fi trebuit să fie, cel puțin pe hârtie, cea mai echilibrată grupă de la CM DE FOTBAL 2014:

"Uruguay – Costa Rica: 1 – 3. Cronica morții bătrînei Azul

Ce ți-e și cu voința asta, bre. Cum ar zice Tamango: unii o are, alții n-o are. Asta are, asta n-are, cine termină meciul în picioare?

Cu un portar cam foarte spectator, cu niște vedete obosite și blazate, conduși total în contra așteptărilor în minutul 80 cu 2-1 de Costa Rica, uruguayenii jucau în continuare cu o detașare demnă de o cauză mai bună. Mai aveau 10 minute și la scorul acela deja erau ca și plecați acasă încă din grupe, pentru că îi așteaptă meciuri cu Anglia și Italia, și ei totuși jucau de parcă erau la antrenament.

Iar apoi, la 5 minute după, Costa Rica le-a bătut ultimul cui în coșciug cu un gol rezultat dintr-o țîșnire exemplară și dintr-o greșeală de portar elementară.

Deci gata. Deci pa.

Să dăm filmul de la capăt. Să începem din preistorie. Adică de anul trecut.

Anul trecut pe vremea asta mă prăjeam la soare la Fortaleza. Ce plajă! Ce soare! Acum mă prăjesc la razele monitorului în Dristor și scriu despre meciul de la Fortaleza dintre Uruguay și Costa Rica.

Un meci care la prima vedere nu promitea cine știe ce. Era de așteptat să fie ceva mai echilibrat decît meciurile anterioare, Chile – Australia ori Columbia – Grecia. Dar Uruguay avea în continuare prima șansă. Bine, bre: o să-i bată uruguayenii, o să iasă Costa Rica pe locul patru. Mare brînză...

La început, așa a și fost. Repriza întîi nu prevedea nimic neobișnuit. Un meci tacticizat, plictisitor. Un gol din penalti pe la mijlocul reprizei pentru azurii celești. Uruguay se așezase la conducere și nu părea că va elibera locul prea ușor. Pauză. Era clar: încă un meci fără istorie. Meciul era așa de plictisitor încît am și apucat să întind o mașină de rufe fără să simt că aș fi pierdut ceva.

Și pe urmă a venit repriza a doua, și șuturile lui Campbell, și cele două goluri scurte, pac-pac, din minutele 51 și 54. Și s-a schimbat modificarea și am început să vedem fotbal. Fotbal cu adevărat. O Costa Rica tînără care a dat o pereche de palme tinere, dar viguroase unei echipe care se și vedea învingătoare.

Inițial, uruguayenii au ieșit la joc. Dar Costa Rica s-a dovedit neașteptat de țăpănoasă și a dat semne uruguayenilor că dacă nu au grijă, și-o vor lua pe contraatac numa-numa (ceea ce pe final s-a și întîmplat, de altfel). Campbell a dat una milimetric pe lîngă vinclu de ți se făcea milă că n-a intrat, ar fi fost un gol de colecție.

Iar mai apoi, mai încolo, mai de prin minutul 70, uruguayenilor, echipă bătrînă, li s-a terminat gazul, și costaricanii le-au dat lovitura de grație. Gol pe contraatac. 3 – 1. Uruguay, hai pa. Hai acasă, că sînteți obosiți din primul meci. Forlan nici n-a dus pînă la capăt, a fost nevoie să fie schimbat. Și mai aveți doar cu Anglia și doar cu Italia să mai jucați. Făcute vi-s bagajele? Muieți-s posmegii?

La sfîrșit, unul din uruguayeni, Maxim Pereira, nu și-a mai putut abține arțagul și șucărul și i-a fript un șut ciobănesc la țurloaie lui Campbell de l-a săltat pe acesta aproape doi metri de la sol. Cartonaș roșu direct pentru un meltenism extrem. Un final trist pentru o echipă tristă.

Să fim totuși optimiști, să ne aducem aminte de spiritul tropical de la Fortaleza – ce plajă! - și să vedem partea plină a paharului. Am descoperit o Costa Rica gustoasă. Am descoperit un Campbell care știe să tragă la poartă. Am avut parte de-o a doua repriză care chiar a meritat așteptarea. Așa încît să nu fim mai cîrcotași decît prevede manualul microbistului nemulțumit.

Hai, că începe Anglia – Italia. Prevăd un meci tacticizat, precaut, temător, în care ambele echipe titrate vor încerca mai degrabă să evite înfrîngerea decît să caute victoria. De ce sînt pesimist? De ce vreau să mănînce Italia bătaie? Mama lor de macaronari. V-am spus ce mi-au stricat ei copilăria cu Schillaci ăla al lor și cu Paolo Rossi și cu toți pomanagiii ăia ai lor dați cu ulei de măsline prin păr? Yuk. Go England go! :)"