Data actualizării: 17.06.2014 13:03
Data publicării: 14.06.2014 21:29

Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru DCNews meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape"

Autor: DCNews Team | Categorie: Sport

CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 2014. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mirel Palada, cunoscut în mediul online ca Turambar, vorbește în cronica pentru DCNews despre meciurile din a doua și a treia zi de la CUPA MONDIALĂ DE FOTBAL FIFA 2014 DIN BRAZILIA.

Vezi și: DCNews lansează Cronica lui Turambar: Comentarii savuroase ale lui Mirel Palada despre meciurile CM 2014

Iată prima Cronică a lui Turambar de pe DCNews:

"După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape

În urmă cu cîțiva ani, Nassim Nicholas Taleb scria o carte în care ne povestea despre lebedele negre: acele evenimente rare și imprevizibile care ne dau bătăi de cap în a le prevedea și estima consecințele.

Aseară, meciul Olanda – Spania a fost cu siguranță o astfel de lebădă neagră. Neașteptată și cu rezultate cutremurătoare, așa cum o definea Taleb. Pentru că nimeni nu se aștepta ca Olanda să spele pe jos cu fosta campioană mondială în asemenea hal, la scor de maidan, și pentru că în urma acestui rezultat se prefigurează o optime cît o finală: Spania – Brazilia.

Dar o lebădă neagră și pentru frumusețea tulburătoare a acestui meci, despre care am scris la cald aseară, chiar după ce s-a terminat. A fost cu adevărat un meci pe care îl vezi doar o dată la cîțiva ani, unul din acele meciuri pe care ni le vom aminti și cînd vom fi în perfuzii, prin anul 2030.

În schimb, următoarele două meciuri au fost cît se poate de prozaice și de predictibile, cam cum ne-a învățat Campionatul Mondial în ultimul timp. După o lebădă neagră ne-a trecut prin fața ochilor un cîrd de două rațe cîrcălite și șchioape: Chile – Australia și Columbia – Grecia.

Au fost două meciuri mediocre, cu multe faze îmbîcsite, meciuri la care ne-am chinuit să ne menținem concentrarea și mulți dintre noi au cedat ispitei celuilalt ecran, al calculatorului, cu două degete ținînd legătura cu mediul online și doar cu coada ochiului urmărind ce se întîmplă pe ecran.

Australia, această forță a naturii la rugby, la fotbal este o echipă naivă, copilărească, de Divizia B mondială. Ei săracii vor, își doresc, dar putirință ceva mai puțin. De admirat fair play-ul lor, cît și dedicația cu care joacă, băgînd capul în pămînt și perseverînd, chiar dacă mingea nu prea să se ducă acolo unde dau ei cu piciorul.

Ceva-ceva din spiritul jocului de rugby s-a văzut: nu trag de timp, dau mîna și nu poartă pică celor care le dau la picioare, tind să minimizeze efectul contactelor dure, îndemnîndu-i și pe adversari să se scoale, că nu-i nimic, trece pînă te însori. La scorul de 2-1 parcă-parcă ar fi vrut să și pună ceva probleme, la acel gol care a fost anulat din motiv de offside. Au și dat cîteva șuturi decente la poartă. Dar cam atît.

Iar chilienii, sud-americani pragmatici și eficienți, le-au dat repede două boabe și pe urmă au jucat la conservare. Iar la sfîrșit, cînd s-au terminat bateriile, au profitat de debandada australienilor și le-au mai dat încă unul, să fie și să-mi iasă mie pronosticul.

Un meci fără mare istoric. Dacă nu erau australienii, să fiu cît de cît curios cam cum joacă, știindu-i mai bine dinspre rugby și fiind ei recenți prin Campionatul ăsta Mondial, cred că nici nu m-aș fi uitat la meci.

Același comentariu și despre primul meci din seara asta: Columbia – Grecia.

Era de așteptat să-i bată columbienii pe greci? Era. S-a și întîmplat.

Era de așteptat ca grecii, în ciuda lebedei lor negre de la europeanul de acum vreo zece ani, cînd au luat prin suprindere și au cîștigat, să joace totuși un joc mediocru și închis și fără sclipiri? Era. Așa au și jucat: ca niște babe balcanice.

Era de așteptat să ne plictisim? Era. Așa s-a și întîmplat. Eu cel puțin nu numai că m-am plictisit la meciul ășta, dar am și ațipit. Să vedem partea bună a lucrurilor: mi-am încărcat bateriile pentru meciul cel mai important al zilei, cel după miezul nopții: Anglia – Italia.

Pînă atunci, nimic nou pe frontul catodic. Două meciuri plictisitoare, predictibile. Două perechi de echipe asemănător de dezechilibrate, cu niște pretendente sud-americane la victorie bine definite și care au și confirmat. Două tactici asemănătoare de victorie: să ne urcăm repede pe ei, să le dăm două și pe urmă să închidem jocul. Iar la sfîrșit, cînd obosesc ăia mici și fraieri, să le mai dăm încă unul, să fie. Iar outsiderii au dat și ei golul de consolare.

Din fericire, rămînem încă cu gustul plăcut al lebedei negre de aseară. Într-o jumătate de oră începe al doilea meci al serii: Uruguay – Costa Rica. Din cîte știu, două echipe mai apropiate ca valoare. Ținînd cont că sînt de pe acolo de prin America Centrală și de Sud, ne așteptăm la un meci ceva mai viu.

Iar după miezul nopții, meciul cel mare: Anglia – Italia. Orice ar fi, să nu cîștige Italia. Mama lor de macaronari profitori și pomanagii și care au stricat frumusețea acestui sport cu lăcățelele lor și cu Paolo Rossi al lor și cu Schillaci și cu alți pomanagii aroganți.

La al patrulea meci, Japonia – Coasta de Fildeș, ăla de la patru noaptea, să vă uitați voi. Eu sînt totuși om, nu microbist :)".