Cristina Herea a revenit la România TV.

Cristina Herea a devenit mamă. Acesta este motivul pentru care a lipsit de la România TV. Au fost 11 ani fără să simtă nevoia unei pauze mai mari de zece zile. 

Acum a revenit pe post!

Într-un interviu pentru DC News, jurnalista ne-a spus, recent, cum a fost perioada aceasta în care nu a mai simțit „adrenalina” știrilor decât din fața televizorului.

Cu ce ai înlocuit „adrenalina” știrilor? 

Greu de înlocuit adrenalina știrilor, însă concurează strâns cu adrenalina îngrijirii copilului! Când am ajuns cu cea mică acasă, toți membrii familiei s-au speriat de cât de mică și fragilă este și au decis rapid să se implice până ajungem la momentul... mersul la Disneyland! Și uite așa din acel moment am descoperit împreună cu fetița mea fericirea fiecărei băițe, am învins temerea masajului și am făcut kilometri întregi prin casă cu ea în brațe, în nopțile în care colicii ne făceau probleme. După câteva zile, mama mea a abandonat „gașca Disneyland" și de atunci este omul de bază în creșterea Ekaterinei. Fiecare moment alături de ea îmi oferă sentimente despre care nu știam că există: primul zâmbet al ei, primul gângurit, prima strângere de deget sau momentele când adoarme pe pieptul meu și rămân înțepenită... așa ore întregi de dragul ei! 

Ai putut sta ușor departe de România TV?

Nu! Sincer, de când am plecat, televizorul în casă stă numai pe România tv. Iar sărbătorile de iarnă le-am făcut tot alături de colegii mei! Însă, în acest an, din fața televizorului cu Ekaterina în brațe, făcându-i cunoștință cu echipa România tv. Chiar dacă de cinci luni nu am mai pășit în redacție, am trăit fiecare știre alături de colegi și atunci când am avut surse și informații, am încercat să vin în ajutorul muncii lor. 

Ce s-a schimbat de când ai devenit mamă față de cum îți închipuiai că va fi acest „rol”?

Cel puțin ultimii 10 ani din viața mea au fost dedicați exclusiv provocărilor profesionale și a pasiunilor pe care le-am transformat în business. Au fost ani la rând când ziua începea la ora 03.30, atunci  plecam la jurnale. De la redacție fugeam la atelierul de genți pe care îl am, iar apoi seara, de cele mai multe ori, aveam de prezentat gale sau de organizat evenimente. Dormeam puțin, mâncam în mașină și alergam cu umerașele cu sacouri și rochii de seară după mine. A fost o perioadă extraordinară și nu mi-am imaginat că va putea exista ceva care să mă determine să renunț la stilul meu de viață! Nu știu cât de pregătită am fost pentru acest rol, însă ce pot spune cu siguranță este că fetița mea m-a învățat să iubesc dincolo de limitele umane, să opresc timpul în loc când o privesc ore în șir cum doarme, de teamă să nu pierd nicio clipă de viață lângă ea; să mă simt cea mai puternică atunci când îmi strânge degetul în mânuța ei și să trăiesc cea mai mare fericire la primul ei zâmbet. Ce a avut însă grijă să nu se schimbe este lipsa somnului: dorm la fel de puțin ca în ultimii 10 ani!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News