Cetăţeanul Dan Chitic era până de curând un anonim. Omul îşi câştiga pâinea din afaceri şi exercitarea profesiunii de avocat. Liniştea sa s-a sfârşit când la Neptun, dl Chitic a avut proasta inspiraţie să-i strige preşedintelui Băsescu care ieşea din cârciumă la miezul noptii: “Să-ţi fie rusine!”.

Dl Chitic s-a plâns că, drept răspuns, preşedintele l-a făcut dobitoc şi i-a dat şi o palmă peste ochi. Cotroceniul nu a negat incidentul, dar a afirmat că: “nu a existat un contact fizic” între preşedinte şi avocatul nemulţumit.

Pentru mine nu are relevanţă dacă Traian Băsescu l-a pocnit sau nu pe Dan Chitic. În Romania ultimilor şase ani un asemenea comportament din partea preşedintelui este un fapt divers şi nu o curiozitate. De altfel, în planul imaginii, în acest caz, dl Basescu a avut chiar de câştigat: atunci când avocatul l-a apostrofat, el era în compania d-nei Maria Băsescu, fapt ce ar fi putut justifica o reacţie mai puţin controlată, de înţeles pentru mulţi români.

Cu adevărat demn de remarcat în cazul Chitic, mi s-a parut însă, felul în care maşinăria de propagandă a Cotroceniului – nu neaparat a preşedintelui - s-a pus în mişcare. Hotnews şi Evenimentul Zilei au acţionat mediatic în acelaşi fel cum, în anii 50 acţiona Scânteia cu duşmanii poporului: l-au pus la zid pe bietul om. Astfel, am aflat că dl Chitic a băut fix trei beri Ursus, o sticlă de uzo fără timbru fiscal şi două pahare şi jumătate de vin alb de Cotnari. Era beat, d-aia a sărit la domn’ Preşedinte. Am aflat că e acţionar în şase firme, unde ticălosul de Chitic a îndrăznit să nu facă profit. Am mai aflat că, în 2005, a fost acţionar într-o firmă cu Sorin Roşca Stănescu. Mai mult, e şi rudă cu Dinu Patriciu. Din acest moment a devenit clar, nu-i aşa, că totul este un complot al mogulilor împotriva Preşedintelui.

Faptul că numeroase persoane aflate în seara aceea alături de dl Chitic au afirmat public că nu era în nici un fel băut, nu a avut importanţă.

Nimeni nu s-a întrebat cum de se ştia exact ce băuse dl Chitic aflat în concediu dar nu s-a aflat, de exemplu, şi ce băuse dl Băsescu. Nimeni nu a constatat că dl Chitic mergea acasă de la cârciumă pe jos, în timp ce dl Băsescu care pleca tot de la cârciumă îşi conducea singur maşina.

Că nu are profit la firme înţelegem, dl Chitic nefiind membru PDL, dar afacerea sa cu Roşca în 2005, ar fi trebuit să fie un punct în favoarea sa fiindcă atunci, jurnalistul era cel mai bun prieten din presă al preşedintelui Traian Băsescu. Cât despre rudenia cu Patriciu s-a dovedit că a fost vorba de încă o intoxicare.

Pe scurt, o parte a presei l-a transformat pe dl Chitic peste noapte dintr-un cetăţean obişnuit, nemulţumit de prestaţia regimului Băsescu aşa cum sunt 85 la sută dintre români, într-un fel de criminal aflat încă, în stare de libertate. Arestarea sa preventivă este nu doar justificată ci şi aşteptată de anumite organe de presă. Este pericolul care pândeşte orice cetăţean din această ţară – ziarist, avocat, om de afaceri sau sinistrat – care, daca îndrazneşte să aducă o atingere lui Zeus va fi imediat executat mediatic.

Până la urmă, Sebastian Lăzăroiu are dreptate: presa a devenit un pericol pentru siguranţa natională. Doar că domnia sa nu se gândeşte cu siguranţă la slujitorii săi cu pix.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News