PSD anunță că va introduce salariul minim european în România, până la finalul anului 2024. În acest sens, specialiştii din partid lucrează deja la elaborarea unei propuneri de reglementare, pentru transpunerea în legislaţia naţională a Directivei europene privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. 

Astfel: ”PSD consideră că trebuie definit un mecanism automat pentru majorarea anuală a salariului minim din România, într-o manieră predictibilă, care să garanteze creşterea nivelului de trai şi a puterii de cumpărare pentru toţi salariaţii din România...Salariul minim va crește la 3.700 de lei... Introducerea salariului minim european va constitui un beneficiu important în special pentru salariaţii din sectorul privat, unde există cel mai mare număr de angajaţi încadraţi cu acest nivel minim de salarizare”. 

Nimeni nu va putea contesta faptul că introducerea salariului minim european va constitui un” beneficiu important”, dar ar fi o greșeală dacă nu s-ar sublinia necesitatea obligatorie a unor măsuri, în paralel cu creșterea salariului minim, pentru a contracara efectele negative, de bumerang, pe care această creștere  la va avea în timp nu numai asupra economiei în general dar și a fiecărui cetățean în parte. Este o obligație a actualei coaliții de a analiza posibilitatea reală și sustenabilă a introducerii salariului minim european în 2024, având în vedere situația actuală a economiei caracterizată printr-o inflație la cel mai înalt nivel european și prin existența deficitelor gemene. 

Problema salariului minim este una dintre cele mai sensibile ale politicilor economice tocmai pentru că este ”o monedă cu două fețe”, în sensul în care, pe de o parte are efecte pozitive pe termen scurt și efecte negative pe termen mediu și lung. Contrar credinței populare, creșterea arbitrară a salariului minim pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu venituri mici va avea mai multe efecte colaterale negative decât pozitive, care pot dăuna celor ale căror vieți se speră să fie mai bună.

Am mai abordat această problemă, dar simt nevoia de a o mai repeta (”Repetitio mater studiorum est”) în speranța că voi atrage atenția actualilor decidenți politici care, conform declarațiilor citate mai sus, par a sublinia doar aspectele pozitive.

Istoria salariului minim este un subiect care a fost dezbătut de zeci de ani. Mulți analiști și oameni politici cred că este un instrument necesar pentru a se asigura că lucrătorii sunt plătiți corect pentru munca lor, în timp ce alții susțin că are efecte negative asupra economiei. 

Conceptul de salariu minim a apărut  odată cu  Fair Labor Standards care a devenit în 1938 lege federală în Statele Unite. Principiul de bază a fost acela al ajustării salariului minim la inflație. Iată că salariul minim este un subiect de dezbatere de ani de zile. Pe de o parte, susținătorii susțin că creșterea salariului minim ar ajuta lucrătorii să iasă din sărăcie și să reducă inegalitatea veniturilor. Pe de altă parte, oponenții susțin că ar duce la pierderea locurilor de muncă.

Iată argumentele în mod sintetic: 

Avantaje:

- O creștere a salariului minim ar contribui la reducerea sărăciei și a inegalității veniturilor.

- Ar stimula creșterea economică. Atunci când lucrătorii cu salarii mici au mai mulți bani de cheltuit, este mai probabil să-i cheltuiască, ceea ce contribuie la consolidarea economiei. 

- O creștere a salariului minim ar putea contribui, de asemenea, la reducerea cheltuielilor publice pentru programele de protecție socială. Atunci când lucrătorii câștigă salarii mai mari, este mai puțin probabil să se bazeze pe programele de asistență guvernamentală, cum ar fi bonurile de masă, etc

Dezavantaje:

- O creștere a salariului minim ar putea duce la pierderea locurilor de muncă. 

- Ar putea afecta, de asemenea, întreprinderile mici. Este posibil ca întreprinderile mici să nu aibă resursele financiare pentru a-și plăti lucrătorii cu un salariu mai mare, ceea ce le-ar putea forța să reducă locurile de muncă sau să dea faliment.

- O creștere a salariului minim ar putea duce, de asemenea, la creșterea prețurilor pentru consumatori. Atunci când companiile trebuie să-și plătească mai mult lucrătorii, ele pot transfera acest cost consumatorilor prin creșterea prețurilor.      

Astfel, deși poate contribui la reducerea sărăciei și a inegalității veniturilor, ar putea duce, de asemenea, la pierderea locurilor de muncă și ar putea afecta întreprinderile mici. 

Iată de ce factorii de decizie politică trebuie să analizeze cu responsabilitate avantajele și dezavantajele pentru a găsi un raport rezonabil între efectele lor, în relația dintre termenul scurt și cel mediu al dezvoltării.

Din acest punct de vedere, literatura economică occidental, în principal cea nord americană, subliniază idea necesității și posibilității utilizării unor soluții alternative . Conform acestor analize, există mai multe soluții alternative care ar putea fi luate în considerare deoarece,în timp ce creșterea salariului minim este o soluție pe termen scurt, este posibil să nu fie cea mai eficientă pe termen lung. Mulți experți susțin că ar trebui explorate alte soluții pentru a aborda provocările cu care se confruntă forța de muncă . Astfel :

Programe de educație și formare: Unul dintre principalele motive pentru care forța de muncă necalificată este plătită mai puțin decât forța de muncă calificată este că nu au educațiași formarea necesare. Investind în programe de educație și formare, lucrătorii pot dobândi abilitățile de care au nevoie pentru a avansa pe scară și pentru a câștiga salarii mai mari.

Credite fiscale și subvenții: O altă alternativă la salariul minim este de a oferi credite fiscale și subvenții angajatorilor. Acest lucru ar stimula angajatorii să plătească salarii mai mari fără a crește neapărat salariul minim.

Venitul universal de bază: venitul universal de bază  este o altă soluție alternativă care câștigă popularitate. În cadrul acestui sistem, fiecare cetățean ar primi un venit de bază de la guvern, indiferent dacă lucrează sau nu. Acest lucru ar oferi o plasă de siguranță pentru cei care nu își pot găsi un loc de muncă sau sunt sub ocupați.

Ajustări ale costului vieții: Ajustarea salariului minim pentru a reflecta costul vieții într-o anumită zonă este o altă soluție care ar putea fi explorată. Acest lucru ar garanta că lucrătorii își pot permite necesitățile de bază ale vieții, indiferent unde locuiesc.

Programe de împărțire a beneficiilor: Programele de împărțire a beneficiilor sunt o altă soluție alternativă care ar putea fi luată în considerare. În cadrul acestui sistem, angajații ar primi o parte din profiturile generate de companie. Acest lucru ar stimula lucrătorii să muncească mai mult și să fie mai productivi, asigurându-se, în același timp, că sunt recompensați suficient pentru eforturile lor.

Deși aceste alternative nu sunt perfecte, ele oferă o modalitate de a aborda provocările cu care se confruntă forța de muncă fără a crește neapărat salariul minim. Prin explorarea, adaptarea și reglementarea acestor opțiuni, factorii de decizie politică pot găsi o soluție care să funcționeze pentru toată lumea, de la lucrători la angajatori până la economie în ansamblul ei.

Trebuie remarcat faptul că nu există o soluție universală la dezbaterea privind salariul minim. În timp ce unele state au implementat cu succes creșteri ale salariului minim, altele s-au străduit să găsească un echilibru între plata lucrătorilor  și menținerea întreprinderilor pe linia de plutire

Cea mai bună abordare va depinde de o varietate de factori, iar factorii de decizie politică ar trebui să ia în considerare cu atenție potențialele argumente pro și contra oricărei creșteri a salariului minim înainte de a lua o decizie.

În concluzie, trebuie subliniat și faptul că impactul salariului minim depășește economia. Este, de asemenea, o chestiune de justiție socială și demnitate umană. Prin asigurarea faptului că lucrătorii primesc un salariu echitabil pentru munca lor, salariul minim poate contribui la promovarea unei societăți mai drepte și mai echitabile. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News