Ai trăit în minciună până acum dacă îți imaginai că dacă grăbești pasul prin ploaie te uzi mai puțin. 

Nu de puține ori ploaia ne-a prins pe stradă, nepregătiți, fără o umbrelă la îndemână. În astfel de situații, ne întrebăm dacă ar fi mai bine să alergăm pentru a evita să ne udăm prea tare. Să ne imaginăm scenariul: ne aflăm pe stradă, iar cerul începe să se întunece sub norii de furtună.

O expunere prelungită la ploaie nu este deloc plăcută, iar instinctul ne spune să grăbim pasul. Pare logic că, dacă ne mișcăm mai repede, vom petrece mai puțin timp sub ploaie. Totuși, cu cât alergăm mai rapid, cu atât intrăm în contact cu mai multe picături. Așadar, poate știința să ne ajute să dezlegăm această dilemă? Aflăm mai multe din Science Alert.

Jacques Treiner, fizician la Université Paris-Diderot (Franța), oferă o explicație simplificată a fenomenului. Pornind de la ideea că ploaia cade uniform și vertical, el sugerează că putem împărți corpul în suprafețe verticale, cum ar fi fața și spatele, și suprafețe orizontale, precum capul și umerii.

Pe măsură ce ne mișcăm, suprafețele verticale sunt expuse unui număr mai mare de picături din cauza vitezei crescute. Din perspectiva unei persoane în mișcare, ploaia pare să cadă la un unghi oblic, complicând traiectoria picăturilor. Cu toate acestea, mobilitatea ne ajută să reducem timpul petrecut sub ploaie. Fizicianul explică faptul că, indiferent de cele două perspective discutate, numărul total de picături care ajunge pe corp, considerat ca un echilibru între suprafețele orizontale și cele verticale, rămâne același.

Și totuși, uneori, fuga prin ploaie ajută. Dacă faci asta!

Astfel, alergatul nu schimbă cantitatea de apă care atinge aceste suprafețe. Din punct de vedere matematic, dacă stăm pe loc, doar capul și umerii sunt expuși la picăturile de ploaie care cad vertical, în timp ce mișcarea sporește contactul cu precipitațiile pe suprafețele verticale ale corpului.

Matematica ne arată că viteza joacă un rol important în cantitatea de apă care ajunge pe corp. Odată ce atingem o viteză suficient de mare, timpul în care suntem expuși la ploaie se reduce, ceea ce devine un avantaj, chiar dacă întâlnim mai multe picături de la cap până la picioare. Dinamica pașilor noștri în raport cu stropii de ploaie poate fi explicată astfel: pe măsură ce ne mișcăm mai repede, cantitatea de apă care lovește părțile verticale ale corpului crește, însă acest lucru este echilibrat de scăderea timpului petrecut sub ploaie. De aceea, este util să grăbim pasul când cerul devine amenințător.

Așadar, dacă ești surprins de ploaie, aplecarea înainte și creșterea vitezei sunt strategii bune pentru a rămâne cât mai uscat posibil. Totuși, este important de reținut că aplecarea expune mai mult corpul la ploaie, astfel că viteza trebuie să fie suficient de mare pentru a contrabalansa acest efect.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News