Corina Băcanu, una dintre persoanele cu o puternică comunitate online, a transmis un mesaj de 1 martie. 

„Trec peste clasicul să aveți o primăvară frumoasă și azi vorbim despre pandemia de nefericire și frustrare care ne face, pe unele dintre noi, urâte și respingătoare. Și totul pornește de la “eul” de care nu (mai) sunteți deloc fascinate, în schimb deschideți grăbite Insta și Feizbuc ca să le vedeți pe altele răscrăcite în Maldive și să le invidiați opulența și fericirea. 

Stați liniștite, nu sunteți singurele seduse de viața preaplină, prea îndestulată, prea intensă și prea mișto a divelor bogate și fără griji din social media. Toate suntem curioase de acest fenomen, toate ne simțim proaste, grase și urâte în comparație cu niște poze unde ni se vinde perfecțiune. 

Însă nu toate cumpărăm fericirea la kilogram și nu toate credem în ea.

Faci spume ca o rățușcă de plastic spartă într-o cadă cu șampon că aia are mașină de 200k și tu stai în garsonieră? Ai sufletul încărcat că bărba-su lu’ aia îi face cadou un buchet de flori care a costat cât salariul tău, în timp ce prostul de pe partea cealaltă a patului tău muncește de dimineață până seara și uită să-ți aducă mărțișor? Ai adunat suficient gunoi în cap când ai văzut că aia are o baie cât jumate de palier din blocul tău unde vara îți vin gândaci pe ghenă? Îți numeri șuncile și coșurile în timp ce analizezi în detaliu cât au costat rinoplastia și implanturile și liposucția lu’ panarama aia? 

(...) Sigur că tu ești ok cu tine și nu te interesează validarea unor indivizi cu valori jalnice din jurul tău, sigur că tu ai o relație autentică cu tine însăți, sigur că tu nu accepți să fii follower sau spectator cu scuipat în colțul gurii la perfecțiunea altora, sigur că tu nu accepți roluri secundare în viața unor indivizi de nimic pentru că tu ești confirmată în ochii tăi. 

Sigur, tu stai pe conturile de net ale unor zdrențe de distracție, așa, nu pentru că te uiți în oglindă și te simți nefericită și nici pentru că în viața de zi cu zi ești înconjurată de oameni de nimic care nu merită nici măcar o secundă din timpul tău. Te uiți la toate disperatele să-ți arate că sunt fericite și le urăști pentru că ele știu să vândă “cum să râzi ca proasta în 10 pași simpli” și tu nu poți, de parcă tu nu ai avea aceeași cameră la telefon. 

Cel mai groaznic adevăr în viață este că suntem disperate să trăim numai experiențe pozitive. De asta am devenit atât de negativiste. Ni se pare că altele au parte numai de miere (..). Ori asta ne epuizează, ne macină și ne urâțește. 

Zilele trecute am avut o întâlnire foarte de dimineață. Și la întoarcere am luat un taxi. Și taximetristul a deschis radioul și se auzea Andrea Bocelli cu Time to Say Goodbye. O melodie pe care am auzit-o fără să vreau de nenumărate ori. Însă nu am ascultat-o niciodată. Și a dat volumul tare. Era 9 dimineața și soare. Și m-a bușit plânsul în mașina omului. Un plâns din ăla sfâșietor, noroc că nu mă auzea și nu mă vedea nimeni. 

Am realizat cât de nefericită și de anxioasă am fost în ultimul an de pandemie, cât de disperată să par ok pentru alții, cât m-am mințit că sunt ok. 
Nu sunt. Nu am fost. Nu am filmat momentul, nici nu am pus poze.

Nefericirea e intimă. 

Dar am realizat că durerea e o experiență pozitivă și o revelație. Care nu va fi niciodată pozată pe net. 

Aceste momente le trăim cu toții. Însă unii se vor pretinde mereu fericiți în timp ce alții vor sta cu bale la bot să își condamne momentele de slăbiciune prin comparație cu o fericire falsă. 

Numai bine, doamnelor!”, a scris, luni, 1 martie, Corina Băcanu pe contul de Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News