Una dintre problemele cu care se confruntă atât profesorul cât și părintele sunt (uneori inexplicabilele) crize de furie pe care copilul/elevul le traversează, atrage atenția profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București. De multe ori am auzit următoarea reacție: `Pur și implu nu știu ce l-a apucat!`. 

[citeste si]

O listă excelentă a elementelor cauzatoare a furiei copilului ne este oferită de Bohensky și Pfeiffer. Ea este gândită (și formulată!) din perspectiva elevului și putem să o utilizăm direct în interacțiunea cu acesta (fără să fie necesare transformări ulterioare):

-                 Mă simt jenat;

-                 Nu mă simt suficient de deștept;

-                 Trebuie să merg la o școală nouă;

-                 Părinții țipă la mine;

-                 Părinții mei se ceartă;

-                 Sunt ignorat;

-                 Am fost lovit;

-                 Cineva mă vorbește pe la spate;

-                 Muncesc din greu și nimeni nu observă;

-                 Fac o greșeală;

-                 Cineva îmi face mizerii;

-                 Cineva îmi spune că sunt urât/urâtă;

-                 Mă simt ca și când nu am posibilitatea de a alege;

-                 Cineva îmi spune ceva urât;

-                 Nimănui nu pare să-i pese de mine;

-                 Cineva îmi vorbește de rău părinții;

-                 Sunt obligat să merg într-un loc care nu-mi place;

-                 Nu sunt lăsat să iau propriile decizii;

-                 Nu sunt ascultat/ascultată;

-                 Cineva mă face să plâng;

-                 Nu primesc atenția de care am nevoie;

-                 Familia mea mă pune în situații jenante.

Vezi mai mult pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News