„În România trăiesc peste 72.000 de copii cu dizabilități. Marea majoritate a acestora, la vârsta școlarizării se lovesc de respingere, discriminare, abuzuri și în cele din urmă ies din sistemul național de educație sub diferite forme aparent legale (repetenție, exmatriculare, abandon), care maschează de fapt refuzul sistemului de educație de a-i școlariza, în ciuda normelor legale în vigoare”, susține Mădălina Turza. 

Ghidul, lansat pe 11 octombrie, la Institutul Național al Magistraturii, oferă o imagine clară a modului cum este reglementat dreptul la educație al copiilor cu dizabilități și facilitează, totodată, găsirea unor soluții pentru situațiile frecvente când acest drept este încălcat. Ghidul permite o înțelegere facilă a conceptului de „educație incluzivă” și ridică barierele din drumul către educație al unor copii. 

Într-un interviu acordat DCNews, Mădălina Turza declara: „Am reușit să adun toate bucățile de legislație pierdute prin sute de hotărâri pe care nu le știe și nu le înțelege mai nimeni. Sper ca acest ghid să fie un instrument util și la îndemâna magistraților, avocaților și a altor specialiști, care au, prin misiunea lor, puterea de a promova, apăra sau restaura justiția socială și dreptul la educație”.

„Copiii aceștia nu au voce. Ei nu ies în stradă, nu țipă, nu votează”

În urmă cu aproape zece ani, a înființat Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, „când mi-am dat seama că, în România, nu au niciun fel de soluție pentru copilul meu (n.r. Clara, diagnosticată cu Sindromul Down)". „Împreună cu o mână de prieteni, am fondat această organizație și, începând de atunci, ne luptăm pentru drepturile acestor copii. Am reprezentat și reprezentăm în instanță și în fața Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării mii de copii. Au reușit să intre în școlile de masă pentru că am câștigat în înstanță, de-a lungul anilor. Am făcut eforturi colosale pentru a încerca să modificăm legislația, pentru că, până în 2016, toți copiii cu dizabilități, în mod automat, erau orietanți către școlile speciale. În 2016, fiind un context politic mai flexibil să spunem, era acel guvern tehnocrat, am reușit să modificăm legea, astfel încât părintele să opteze pentru forma de învățământ: școală specială sau școală de masă. De atunci și până în prezent, mii de copii cu dizabilități, mai ușoare de regulă, au intrat pe porțile școlilor de masă. Însă acolo e foarte mult de lucrat. Profesorii nu știu ce să facă cu ei, nu au materiale adaptate, părinții celorlalți copii sunt foarte intoleranți. Sunt multe probleme. Școlile speciale, în jur de 170 în toată România, sunt efectiv niște instituții închise, de depozitat copii. În multe cazuri, se întâmplă și multe abuzuri. Noi am mediatizat nenumerate cazuri de copii bătuți, sedați", a declarat, pentru DCNews, Mădălina Turza.

„Copiii aceștia nu au voce. Ei nu ies în stradă, nu țipă, nu votează. Părinții sunt atât de obosiți și amărâți. Și ajungem să ne plângem că avem o țară de asistați. Păi dacă tu nu investești în acești copii, e normal ca după să găsești o soluție. Că le dai 300 lei pe lună când devin adulți și rămân tot pe umerii unei familii bătrâne și bolnave - asta nu este o soluție! Copii cu aceleași tipuri de dizabilități din România în alte țări, la maturitate, lucrează, au o viață socială, se căsătoresc. Sunt oameni care dau înapoi comunității și societății. La noi nu se întâmplă lucrul acesta", a spus Mădălina Turza.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News