Miniștrii europeni ai Energiei discută despre securitatea energetică a UE pe fondul livrărilor de gaze rusești și a viitorului tranzitului prin Ucraina.

Miniștrii Energiei din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au reunit marți la Luxemburg pentru a dezbate o problemă crucială: cum să gestioneze aprovizionarea cu gaze naturale în contextul războiului din Ucraina, care se îndreaptă spre cea de-a treia iarnă. Deși livrările de gaze naturale rusești către Europa au scăzut semnificativ de la începutul conflictului, acestea continuă să fie livrate prin Ucraina, iar un important acord de tranzit este pe cale să expire la sfârșitul acestui an.

Acordul de tranzit al gazelor naturale rusești via Ucraina, esențial pentru aprovizionarea Europei Centrale, este programat să expire pe 31 decembrie 2024. Aceasta pune presiune asupra statelor membre ale UE, care trebuie să găsească soluții rapide pentru a asigura continuitatea aprovizionării cu energie în timpul lunilor de iarnă, când cererea este în mod tradițional mai ridicată.

Cu mai puțin de trei luni rămase până la finalul anului, negocierile pentru înlocuirea acestui acord sunt în plină desfășurare, însă un rezultat concret întârzie să apară. Potrivit unor surse confidențiale citate de Bloomberg, atât Kievul, cât și Moscova sunt dispuse să ajungă la o soluție care ar putea implica Azerbaidjanul ca nou furnizor de gaze naturale pentru Europa. Cu toate acestea, decizia finală ar putea fi luată abia în ultimele momente sau chiar la începutul anului următor.

Azerbaidjanul – o soluție alternativă controversată

Una dintre opțiunile discutate la Luxemburg pentru a înlocui Rusia ca furnizor de gaze naturale este Azerbaidjanul. Deși această țară ar putea prelua rolul de furnizor și chiar ar putea colabora cu Ucraina pentru a facilita tranzitul, implementarea unui astfel de acord este complicată. Producția excedentară de gaze a Azerbaidjanului este limitată, iar pentru a suplini nevoile Europei, ar fi necesare swapuri de gaze cu Rusia – o soluție politică extrem de controversată, având în vedere tensiunile geopolitice.

În plus, SOCAR, compania națională de gaze din Azerbaidjan, ar trebui să livreze aproximativ 10-11 miliarde de metri cubi de gaze pentru a menține stabilitatea aprovizionării prin vastul sistem de conducte din Ucraina. Cantități mai mici de gaze ar necesita suplimentări costisitoare, ceea ce ar face ca întreaga operațiune să fie neprofitabilă, au avertizat sursele.

Deși Europa, în ansamblu, a reușit să își diversifice sursele de aprovizionare cu gaze, țări precum Slovacia și Austria, care sunt printre principalii beneficiari ai gazelor rusești livrate prin Ucraina, se confruntă cu riscuri semnificative. Aceste state au subliniat importanța continuării utilizării rutei de tranzit prin Ucraina, cel puțin pe termen scurt, pentru a evita perturbările în aprovizionare și pentru a menține prețurile energiei sub control.

În ciuda asigurărilor de la Bruxelles că securitatea energetică a Europei nu este amenințată de o posibilă întrerupere a tranzitului gazelor rusești, pentru Slovacia și Austria găsirea unor noi furnizori ar putea duce la creșterea costurilor. Iar această perspectivă este una nedorită pentru politicienii din regiune, care se confruntă deja cu presiuni economice și sociale din cauza inflației și a costurilor ridicate ale energiei.

În trecut, Comisia Europeană a facilitat acorduri între Rusia și Ucraina pentru a asigura continuitatea tranzitului gazelor naturale, în special după întreruperile majore din 2006 și 2009. Cu toate acestea, de această dată, Bruxelles-ul nu mai este implicat direct în negocierile dintre Kiev și Moscova. În schimb, Uniunea Europeană a transmis în repetate rânduri că poate face față încetării tranzitului gazelor rusești prin Ucraina, subliniind că impactul asupra securității energetice ar fi minim, notează Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News