Cele mai prezente voci ale nemulțumirii în perioada comunistă, mișcările studențești, aproape că au dispărut după '89. Motivul: la o societate mai egocentrică și mai individualistă ,cum e cea din prezent, s-au adăugat și desele schimbări din învățământ. La nivelul străzii, studenții și-au pierdut elanul și nu mai sunt prima linie a protestelor. Sistemul educațional a adoptat modelul Bologna, iar acum, în trei ani de studenție, pe lângă faptul că nu ai timp să aprofundezi un domeniu, nici nu-ți poți crea legături sau interacționa suficient cu ceilalți. În prezent, se lucrează la un sistem în care și liceul să aibă doar trei ani, prin mutarea clasei a noua la gimnaziu.

Lider de sindicat în studenție, profesorul Hannibal Dumitrașcu ne spune că societatea actuală e predispusă la a-i decupla pe tineri de o viață socială mai activă. Plus că, reformele din educație au contribuit și ele semnificativ la dispariția sindicatelor ca simbol de protest.

”Toate procesele astea de solidarizare și de identificare împreună cu cei din generația lui sunt absente. La toate astea se mai adaugă un lucru extrem de grav care face ca procesele de cunoaștere, de interacțiune între studenți să-și piardă din substanță: durata facultății a fost redusă la trei ani. În trei ani, nu ai când să-ți cunoști colegii, nu ai când să mergi la petreceri, nu ai timp să desfășori tot felul de activități unde interacțiunea să se intensifice”, analizează psihologul.

Introducerea unor noi sisteme de invatamant a reușit, în mod deliberat, potrivit d-lui Dumitrașcu, ca partea cea mai activă a unei societăți să fie demobilizată și să nu-și mai revendice prin proteste unele drepturi firești. ”Cred că a fost un act deliberat de sabotare a acestui grup important în societate mai ales la nivelul acesta, al străzii”, opinează profesorul.

Mișcarea sindicală pare a fi în moarte clinică și nu dă semnele unei revenirii. Tinerii nu mai ocupa strazile, ca formă de protest, ci mai degrabă fac petiții online. E drept că în era internetului, aceste forme de organizare și manifestare sunt mai la îndemână, dar, pe de altă parte, mult mai superficiale.

”A existat un bun moment în acest sens, dar am văzut cu toții anul trecut, in ianuarie, că numărul studenților a fost extrem de mic. Nu a fost vorba aproape niciun moment de grupuri mari de studenți,  așa cum se întâmpla în Piața Universității, acum 20 de ani . Prilejul acesta de revendicare din partea mișcărilor studențești a fost pierdut, ceea ce demonstrează că acolo nu există baza necesară pentru coagulare”, conchide Hannibal Dumitrașcu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News