Liviu Dragnea a rămas în picioare, a supraviețuit unei noi tentative de lichidare politică și poate să ducă o nouă luptă, începând de a doua zi. Ori, asta nu e puțin într-un război cum e conflictul româno-român. Experiența anilor cu Traian Băsescu ne-a arătat că rezistența ”face sens” (nu mai traduc din romgleză, cunoașteți). Într-o zi sau chiar în câteva ore, situația de pe front se poate schimba cu 180 de grade, iar în noul context cel de la podea ajunge, fără să facă nimic, să-și călărească învinsul. După ziua de vineri, Dragnea merită mai degrabă decât Dide sau Bot să-și pună eticheta #rezist.

Nu este însă o victorie mai devastatoare decât o înfrângere? Nu sunt costurile atât de mari încât și-a amânat, doar, execuția? Depinde. Să remarcăm că Dragnea nu a încercat să profite de victorie pentru a pedepsi puciștii. Nici nu o putea face, evident, fără să rupă partidul...și să dispară politic. Singura strategie câștigătoare pe termen lung pentru el este să atace aliații puciștilor, reali sau imaginari, din afara partidului. Să aplice, deci, cerințele din scrisoarea Gabrielei Firea privind demantelarea ”sistemului”. Să taie pârghiile de intervenție ale statului paralel în politică.

Disidenții aplică metoda Oprescu

Primarii din București și liderii unor organizații din țară cu Opoziție puternică au punctat, la rândul lor, aplicând metoda Oprescu. Asocierea cu măsurile de forță luate la centru împotriva mitingului din 10 august este devastatoare în circumscripțiile în care PSD nu stă pe roze, După 13-15 iunie, Capitala a fost pierdută 18 ani, iar Oprescu nu a reușit s-o câștige decât după ce a ieșit cu scandal din PSD. Gabriela Firea s-a poziționat drept liderul natural al PSD, în momentul când va pleca/va fi obligat să plece Liviu Dragnea. A condus cu mână fermă atacul, a parat toate loviturile de imagine, a reușit să recupereze din pozițiile pierdute în bazinul său electoral, nu a făcut greșeli de comunicare.

Sunt șanse pentru o finală Tăriceanu-Iohannis

Călin Popescu Tăriceanu a mai făcut un pas spre candidatura prezidențială, susținut de PSD-ALDE. Devine din ce în ce mai clar că Liviu Dragnea nu poate candida la prezidențiale, atacat și din interior și din afară, cam pe aceleași teme. Acceptând candidatura Gabrielei Firea ar însemna să-i ofere și locul (vezi rocada Antonescu-Iohannis), deci se va orienta, logic, spre candidatul comun.

Klaus Iohannis nu a avut, la rândul său, decât de câștigat din bătălia internă a PSD: în timp ce președintele se ocupa de strategia energetică a Europei, avea inițiative, discuta cu șefii de stat sau de guvern, adversarii săi politici își aruncau unul altuia în cap pungi cu făină și își trăgeau scaunele ca să cadă în nas. Evident, în umbra președintelui vine și PNL la câștig, obținând fără să facă nimic câteva puncte, pe scandalul altora.

Ce problemă au USL-Cioloș, de nu ies bine la sfârșitul acestei săptămâni fierbinți? E drept că au fost cam absenți de pe agenda publică, dar așa a fost și Orban sau Gorghiu. Problema lor este șansa lui Klaus Iohannis, și anume angajamentele europene care încep la 1 ianuarie. Summitul celor trei mări a fost o repetiție pentru 2019. Metodele folosite cu succes de USL(scandal în Parlament, proteste în stradă) nu cadrează cu anul european. În schimb, candidatul PNL Klaus Iohannis poate să-i ia fața, fără effort, pensionarului Cioloș. Președintele va avea zeci de întâlniri diplomatice, va prezida reuniuni etc. Cioloș se va juca în bula sa de facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News