”Comunismul a descoperit în România o lume spre care astăzi tindem”. Sociologul Bulai: Capitalismul a mers pe ideea că ăla sărac repară, iar omul adevărat cumpără alt produs
Data publicării:
Autor: Liana Ganea
WhatsApp
captură video din filmul românesc "Amintiri din Epoca de Aur"
captură video din filmul românesc "Amintiri din Epoca de Aur"
Sociologul Alfred Bulai și jurnalistul Val Vâlcu au căutat, și în acest weekend, nod în papură. De data aceasta la capitolul "economie circulară". Cum reciclau românii înainte de '89 și cum o fac acum? Când se strângea mai mult și mai bine?

Să fi fost comunismul perioada cea mai eco? Reciclau mai atent și mai "cu folos" românii înainte de '89? Cine nu-și aduce aminte de cozile la centrele de colectare sticle și borcane ori de teancurile de hârtie și carton legate cu ață, aduse la școală pentru colecta semestrială de maculatură? Un decret intrat în vigoare la începutul anului 1980 impunea plata unei garanții pentru produsele din sticlă. În fiecare lună, fiecare elev avea o normă de reciclare: 5 sticle, 10 borcane și câteva kilograme de maculatură care erau predate în unitățile școlare și, mai departe, la centrele de colectare. Când se apropia perioada „Recuperării, Recondiționării și Refolosirii”, mamele și tații știau deja că trebuie să pună deoparte ziare, borcane de iaurt sau de zarzavat și sticle de bere, de lapte sau de ulei, goale, bine spălate, fără defect și fără etichete.

Astăzi avem sisteme inteligente de reciclare și colectare deșeuri, RVM-uri pentru plata garanției la returnare, pubele speciale pentru plastic, hârtie și sticlă. Și totuși... cele care ajungeau pe atunci la ICVA "curățau" România mai bine?

Val Vâlcu: La conferința hibrid despre economie circulară pe care am avut-o săptămâna aceasta un vorbitor a zis - Dom'le, nu e să duci sticla și să încasezi garanția, ci e despre faptul că acea sticlă va fi reciclată. Ar trebui reutilizată!  La ICVA (Întreprinderea de Comerț și Valorificare a Ambalajelor) așa se făcea. Duceai sticla, sticla se întorcea la fabrică și revenea pe piață.

Alfred Bulai: Asta este încă o dovadă că fostul regim, comunismul, a anticipat evoluția umanității.

Val Vâlcu: Și ziceam (n.r. în conferință): Tot ce ni se cere acum - să reutilizăm, să reparăm lucruri în loc să le schimbăm... păi, acum, scuză-mă, dacă se strică o piesă îți schimbă toată mașina!

Alfred Bulai: Comunismul a descoperit în România o lume spre care astăzi tindem. Dacă-ți aduci aminte... ne dădeau nenorociții ulei din porumb, din soia... erau nasoale astea! Lux era de floarea soarelui. Acum, dacă vrei ulei de porumb, e mai scump că e mai bun!

Val Vâlcu: Și mai e din sâmburi de struguri. Înainte erau aruncați...

Alfred Bulai: Nici nu puteai să te gândești că ăla poate fi ulei. Pe de altă parte, ce putea fi mai plăcut decât să ai o sticlă de bere care fusese de ulei înainte?

Val Vâlcu: Neplăcut era dacă a fost verde de Paris înainte.

Alfred Bulai: Ce vreau să spun e că noi foloseam ambalajele de nenumărate ori. Până se spărgea, până când nu le mai aveai. Culmea este că și garanția era la cam același preț, că-ți luai și o parte din garanție, ca și azi. Fie luai un produs nou și dădeai la schimb sticle sau puteai doar să le vinzi.

Val Vâlcu: Eu când eram copil luam banii. Sticlele folosite din familie se converteau în asta.

Alfred Bulai: Dar, atenție! Ecologia funcționa de-adevăratelea în sensul că multe erau pe de-a moaca. Copiii strângeau hârtie, nu se pierdea hârtia, strângeai ziarele de prin casă...

Val Vâlcu: Și azi e la fel. Adică vei lua bani pe hârtie și cartoane cu condiția să aduci... un camion de două tone. Nu mai mergi cu 10 caiete și cărți!

Alfred Bulai: Multe lucruri le gândeam, într-o logică reală, a ideii de consum cu un anumit gen de control al resurselor. Pentru că, de fapt, capitalismul a mers pe logica consumului nerestrictiv, tocmai pentru că era un principiu al bogăției. Este și motivul pentru care ni s-a spus că e normal să fie de unică folosință orice tocmai ca să fie mai scump și să-l poți schimba, să ai ambalaje nonstop. Capitalismul a mers pe ideea că ăla sărac, vai de capul lui, repară iar omul adevărat cumpără alt produs chiar dacă s-a stricat ceva. Și dacă nu s-a stricat, e păcat să nu-ți iei unul nou.

*Afiș - informare pentru cetățeni din anii '80, campanie de colectare / Foto: Wiki Commons 

Notă: Dacă sistemul garanție-returnare va avea succes, România va reduce din decalajul ce o separă de alte țări din UE, în privința gradului de reciclare. În prezent, rata de reciclare la nivel național pentru deșeurile de tip ambalaj este de aproximativ 30%, conform datelor Clean Recycle. Până în 2025, rata de reciclare pentru ambalaje trebuie să ajungă la 70%, potrivit standardelor impuse de UE.

Emisiunea completă, aici:

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel