Prin coordonarea politicii pentru tineret de la nivel european, instituțiile europene transmit practic faptul că responsabilitatea pentru dezvoltarea armonioasă a tinerilor în societate trebuie asumată la nivel formal. Din statisticile europene rezultă că sunt societăți precum cea suedeză sau irlandeză în care tinerii au deja un rol activ dar există și societăți în care tinerii nu sunt aproape deloc interesați de ceea ce se întâmplă sau de ce anume ar putea face pentru un trai mai bun, cum este și cea românească. Statul este însă doar țapul ispășitor pentru situația în care sunt tinerii români, responsabilitatea fiind împărțită aproape în egală măsură cu modelul personal pe care fiecare dintre noi îl oferim, prin propriile comportamente și atitudini, celor din jur.

Dezvoltarea tinerilor este o preocupare mai mult la nivel european decât la nivel național

Oficialii europeni încearcă să creeze pentru viitor, în mod artificial, o societate civilă mai implicată. Astfel, în noua Strategie Europeană pentru Tineri 2019-2027, sunt decise trei direcții de acțiune: încurajarea tinerilor să participe la viața democratică, conectarea tinerilor din Europa și nu numai pentru a dezvolta voluntariatul, mobilitatea educațională și interculturalitatea, respectiv responsabilizarea tinerilor pentru propria viață.

România încă nu a adoptat o nouă strategie pentru tineret, deși strategia europeană trebuie transpusă în politicile publice naționale ale statelor membre. Actuala strategie, publicată pe site-ul Ministerului Tineretului și Sportului, acoperă perioada 2014-2020. Până la elaborarea unei noi strategii și a planului de acțiune pentru implementarea acesteia, ar trebui să se realizeze o evaluare a politicii publice actuale, dar acest lucru nu intră, din păcate, în atenția și preocupările factorilor de decizie. Fără parcurgerea etapelor de monitorizare și evaluare, procesul de politici publice este incomplet și departe de a atinge eficacitatea și eficiența pe care guvernanții și le doresc. Oricum, domeniul tineretului nu este singurul deficitar la acest capitol, întrucât României îi lipsește un cadru standardizat de evaluare a politicilor publice în general.

Înțelegerea contextului în care activează tinerii, a intereselor, opțiunilor și percepțiilor lor este importantă în prisma identificării acțiunilor publice care ar trebui întreprinse în mod organizat de către factorii decidenți pentru încurajarea acestei categorii sociale să se implice în crearea unei societăți incluzive, tolerante, competitive, bazată pe respect, solidaritate și echitate. În acest sens, Comisia Europeană finanțează realizarea periodică a unor studii asupra tinerilor la nivelul statelor membre. Astfel, din ultimul eurobarometru publicat pe această temă (EB 478), cu date culese în luna martie, poate fi conturat portretul tânărului român, în comparație cu alți tineri din celelalte state europene: o persoană puțin implicată în viața politico-socială, care nu își dorește neapărat să își depășească propria condiție, care este puțin interesat să studieze în străinătate dar care își dorește ca școala să îl pregătească mai mult pentru viață.

Tinerii români nu au timp să se implice în activități sociale, politice sau civice; suntem printre codașii Europei

Șase din zece tineri români cu vârste între 15 și 30 de ani au participat vreodată la cel puțin o formă organizată de mișcare sau asociere (mișcări politice, partide, sindicate, organizații studențești sau de tineret, campanii, greve, proteste de stradă, activități de voluntariat sau proiecte ale comunității locale). Media europeană de participare este de 77%. Cei mai activi sunt tinerii din Irlanda (87%), Spania (83%), Danemarca și Portugalia (82%), iar cel mai puțin activi sunt tinerii din Ungaria (56%), Malta și Croația (57%), respectiv România (59%).

Întrebați care este motivul pentru care preferă să stea departe de astfel de manifestări ale vieții civice, tinerii români spun în primul rând că nu au timp. Alte motive invocate sunt lipsa de interes, credința că astfel de activități nu schimbă nimic și faptul că se consideră prea tineri pentru asta. Unii nici nu cunosc existența acestor activități, iar alții spun că nu au niciun motiv, pentru că se consideră oricum cetățeni activi.

Doar unul din trei tineri români se informează din mediul online asupra chestiunilor de actualitate

Doar tinerii lituanieni utilizează mediul online pentru informare într-o măsură mai mică decât cei români, spre deosebire de aproape opt din zece polonezi sau suedezi.

Tinerii croați, unguri și români activează în cea mai mică măsură în asociații sau organizații studențești sau de tineret, comparativ cu restul europenilor. 

26% dintre croați, respectiv 27% dintre români și unguri declară că au făcut parte din organizații studențești sau de tineret, spre deosebire de 61% dintre tinerii irlandezi, 54% dintre tinerii suedezi și 52% dintre tinerii finlandezi. Calculul s-a făcut raportat la toți respondenții cu vârsta între 15 și 30 de ani și indiferent de mediul de rezidență, nu doar reportat la cei cu studii superioare.

Tinerii ar vrea ca școala să îi pregătească mai mult pentru viitor

Întrebați ce anume consideră că ar trebui să le ofere școala, tinerii români pun pe primul loc pregătirea pentru viitoarele locuri de muncă, apoi dezvoltarea de abilități creative, a adaptabilității și a spiritului antreprenorial, șanse egale pentru succes și oportunități, promovarea dezvoltării personale, pregătirea pentru a fi cetățeni activi în societățile democratice, respectiv promovarea bunăstării mentale și psihice.

Tinerii români cred că învață destulă matematică, citire și scriere, dar nu și cum să își păstreze sănătatea sau cum să fie antreprenori

Carențele educaționale din școala românească țin, în opinia tinerilor români, în primul rând de informații deficitare legate de sănătatea fizică și mentală. Următoarele domenii insuficient predate în școli țin de antreprenoriat și competențe financiare, limbi și culturi străine, schimbare climatică și comportament pro-mediu, gândire critică, media și democrație, respectiv utilizarea instrumentelor digitale. Pe ultimul loc sunt plasate citirea, înțelegerea și scriere, respectiv matematica și științele.

Spre deosebire de noi, tinerii europeni pun materiile predate deficitar într-o cu totul altă ordine: ar dori în primul rând mai multe informații legate de media și democrație, să li se dezvolte gândirea critică, să știe mai mult despre schimbarea climatică și cum să adopte un comportament pro-mediu, să își dezvolte spiritul de antreprenoriat, să beneficieze de educație pentru sănătate, apoi să cunoască mai multe limbi și culturi străine; ultimele trei poziții sunt aceleași cu cele din topul realizat de tinerii români.

Doar o treime dintre tinerii români au avut experiențe de muncă, studiu sau voluntariat în străinătate

Dintre tinerii care spun că nu avut parte de experiențe de învățare în străinătate, o treime declară că au avut intenția să facă acest lucru dar nu au mai reușit din diferite motive ierarhizate astfel: motive ce țin de familie, personale sau legate de locul de muncă, lipsa resurselor financiare, lipsa de oportunități care ar fi fost compatibile cu propriile interese, perioada prea lungă în care ar fi trebuit să lipsească de acasă, abilități insuficiente de a vorbi o limbă străină, respectiv lipsa de informații despre mijloacele de a aplica. Pe ultimul loc apare faptul că au aplicat, dar nu au fost acceptați.

Majoritatea celor care nu au avut experiențe de învățare în străinătate dar nici nu și-au dorit asta spun că nu au fost interesați de acest lucru, nu s-au simțit confortabil cu gândul să trăiască într-o țară străină, nu ar fi fost posibil oricum din cauza situației din familie, nu ar fi fost posibil din cauza locului de muncă sau a studiilor, s-au simțit prea tineri pentru o astfel de experiență, nu au știut de existența unor astfel de oportunități, pe ultimul loc plasându-se lipsa de încredere în calitatea educației din străinătate.

Vrem ca tinerii noștri să aibă o altă deschidere față de viitor și să fie interesați de educație și autoperfecționare, să își dorească să își dezvolte gândirea critică și spiritul de antreprenoriat, să fie activi în viața comunității, dar ce le oferim?

În septembrie anul trecut, la deschiderea anului școlar, România avea 2.600 de școli cu toaletă în curte, după cum arătau statisticile oficiale. Sunt copii care încă învață la lumina becului de pe stradă, pentru că acasă nu au curent electric, iar cât e lumină naturală trebuie să își ajute părinții la activități care să le asigure supraviețuirea. Sunt școli care sunt interesate mai mult de locul în statisticile de care le depinde finanțarea decât de calitatea actului educațional: s-au tras semnale de alarmă cu privire la o practică des întâlnită de a-i promova în mod nemeritat pe cei cu deficiențe de învățare (pentru a nu scădea rata de promovabilitate sau a crește rata de abandon școlar) dar să nu îi lase să se înscrie la examenele finale (capacitate sau bacalaureat). România are printre cei mai mulți copii aflați în situație de risc de excluziune socială, principala cauză fiind sărăcia. Ne plângem de rate mici de promovare la examenul de capacitate sau de bacalaureat și ne distrăm copios de ˝perlele˝ regăsite de către profesorii corectori pe foile de examinare.

Dar oare este doar nereușita lor, a copiilor și a tinerilor noștri? Este drept că statul își are vina lui, legată în primul rând de inexistența unor politici publice coerente și coordonate între domeniile care ar putea schimba ceva (educație, sănătate, economie, tineret), însă nu este corect să fie singurul vinovat. Mass media promovează false modele de succes, în care primează orice numai valoarea și nivelul educației nu. Am fost ani la rândul codașii Europei în ceea ce privește participarea la alegeri, indiferent la ce nivel or fi fost; așteptăm de la copiii noștri să afle singuri cât valorează votul lor? Doar de doi-trei ani (începând cu Colectiv) avem curaj să spunem în stradă ce ne nemulțumește profund, până atunci am mers pe varianta ˝e bine și așa rău˝ sau ˝să ne ferească Dumnezeu de mai rău˝; atunci au aflat și copiii noștri că poți păși pe străzi în grupuri mari cu oameni necunoscuți și pentru alte motive decât mersul pe stadion pentru fotbal sau concerte. Maldărele de gunoaie de pe marginea drumurilor, aruncate din mașini, sau cojile de lebeniță pe care se pun roiuri întregi de muște, pe care le vezi dacă treci printr-o zonă de agrement după un week-end cu vreme bună fac parte tot din educația pe care le-o dăm copiilor și tinerilor noștri, cultivându-le un comportament ˝eco-friendly˝!

Și ca să încheiem într-o notă tot la fel de puțin optimistă, să ne amintim de o reclamație în scris primită de Inspectoratul Școlar Județean Cluj anul trecut, în care o mămică acuză profesoara de engleză că îi învață pe copii un limbaj necuviincios, găsind scris în caietul copilului cuvântul ˝foot˝, cu transcrierea fonetică fʊt.

România, trezește-te!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News