Tabletă
Desktop
Data publicării:
Codex Gigas sau Biblia Diavolului. Cum a fost scrisă controversata carte istorică
Sursă foto: Captură foto YouTube (The Legends of History)
Biblia Diavolului este o carte care a pus la încercare istoricii, în jurul ei existând o multitudine de legende.
Potrivit legendei, Codexul a fost creat de Herman Pustnicul, un călugăr benedictin care a locuit lângă orașul Chrudim în secolul al XIII-lea. Herman și-a încălcat jurămintele monahale și a fost condamnat și zidit de viu. El avea să fie eliberat după finalizarea unei cărți care cuprindea toate cunoștințele pământești, o ispravă care ar fi durat mulți ani pentru a fi finalizată. Practica de a zidi oameni, călugărițe sau călugări, era de obicei rezervată celor care au încălcat un jurământ de castitate, astfel de exemple fiind descrise în relatările istorice din secolul al XVII-lea.
O altă versiune a legendei descrie modul în care Herman a fost zidit și lăsat să moară de foame sau deshidratare, dar, rugându-l pe stareț, i s-a acordat un an pentru a finaliza lucrările.
Legenda spune că Herman și-a vândut sufletul
Când se apropia miezul nopții a ultimei nopți a anului, Herman și-a dat seama de sarcina imposibilă pe care și-a asumat-o și și-a vândut sufletul diavolului în schimbul capacității supraomenești de a termina Codexul.
Potrivit unor surse, Herman a desenat portretul diavolului la pagina 577 a manuscrisului său în semn de recunoștință, prezentat ca o creatură ghemuită cu coarne roșii, o față verde, două limbi și brațe întinse cu gheare. Dublarea limbilor evocă asocieri negative cu șerpii (care au limbi bifurcate), o referire metaforică la ființele umane necinstite.
Codexul este cel mai mare manuscris iluminat medieval existent în lume, care conține Biblia Vulgata completă, precum și alte lucrări populare, toate scrise în latină.
A ajuns în secolul XVI la Praga, într-o colecție împărătească
Între Vechiul și Noul Testament există o selecție de alte lucrări populare de referință medievale: Antichitățile evreilor ale lui Josephus și De bello iudaico, enciclopedia Etymologiae a lui Isidor din Sevilla, cronica lui Cosma din Praga și numeroase lucrări medicale, scrie Heritage Daily.
De-a lungul secolelor, Codexul a trecut în mâinile călugărilor cistercieni ai Mănăstirii Sedlec, mănăstirii benedictine din Břevnov, biblioteca unei mănăstiri din Broumov, înainte de a fi dus în cele din urmă la Praga în 1594 pentru a face parte din colecțiile împăratului Rudolf al II-lea.
După încheierea Războiului de 30 de ani în 1648, Codexul a fost preluat de armata suedeză și păstrat în Biblioteca Regală Suedeză din Stockholm.
Neanderthalienii şi omul modern au coexistat în Europa timp de peste 2.000 de ani
Omul de Neanderthal şi omul modern au coexistat în mai multe zone din Franţa şi din nordul Spaniei timp de peste 2.000 de ani, perioadă în care cele două ramuri ale speciei umane au avut timp să se încrucişeze, potrivit unei modelări computerizate bazate pe descoperirea unor fosile, informează AFP.
Noul studiu, publicat joi în revista Scientific Reports, nu aduce nicio dovadă directă privind interacţiunea dintre cele două populaţii, care s-ar fi produs în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.
Însă oamenii de ştiinţă ştiu deja că au existat contacte între neanderthalieni şi Homo sapiens, aşa cum a dezvăluit, între alţii, recentul laureat al premiului Nobel pentru medicină, paleogeneticianul suedez Svante Paabo. Citește mai multe AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
