Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Cine sunt oamenii Cambridge Analytica. Cazul Antonescu-Ponta
Scandalul declanșat în jurul Cambridge Analytica tinde să oculteze adevăratele probleme din marea politică, pe axa Londra-Washington, fără a mai pomeni de București.
Se susține că votul pentru Brexit a reușit datorită campaniei "YES" promovate de SCL și că Donald Trump a ajuns președinte pentru că softurile firmei au dirijat mesajele către indecișii din America. Pe această temă s-a declanșat o adevărată furtună în online, criticile fiind endorsate și de unele instituții de investigație, mai mult sau mai puțin controlate politic.
Cui ar folosi scandalul Cambridge Analytica? În primul rând celor care își caută scuze pentru eșec.
Înainte să acuze firma care a făcut publicitate pentru una dintre tabere, căci asta a făcut SCL, conservatorii britanici ar trebui să se privească în oglindă. Politicianismul lor a făcut posibil Brexit-ul. Sau, mai bine zis, lașitatea lui David Cameron, fiul lui Panama Papers, care nu a vrut să dezbată tema în alegeri și a amânat-o, organizând un referendum. Ca și ipocrizia cu care alerga după voturile izolaționiștilor, în campania parlamentară, pentru ca două luni mai târziu să le ceară să voteze NO, ca să evite Brexit-ul.
Democrații din SUA, înainte să caute țapi ispășitori la Cambridge, ar trebui să se uite în ograda proprie și să se întrebe de ce au votat cu elefantul Hillary, în locul măgărușului Bernie Saunders. Băgată până la trompă în mlaștina politicii, bălăcindu-se în miliardele multinaționalelor, o rumegătoare de fraze ieftine, cumpărate la kilogram de la firmele de consultanță...Cine este de vină că ai propus un candidat care prindea mai bine la electoratul republicanilor, decât la cel propriu? Cambridge Analytica? Practic, CA a bătut la uși deschise. Dacă ar fi să i se se reproșeze ceva este că a primit banii de campanie degeaba: de victoria lui Trump s-au ocupat democrații lui Hillary, de Brexit, guvernul Cameron.
Ca să se înțeleagă mai bine, m-aș referi la un exemplu din România. Victor Ponta era candidatul cel mai puțin potrivit modelului de președinte din mentalul colectiv. Dacă pentru funcția de premier, unui tip tânăr, impetuos, energic i se scuză lipsa de experiență, cum să votezi un puști tupeist, conflictual, lipit ca imagine de un partid al pensionarilor, care se luptă pentru săraci în timp ce are aroganțe, vorba ceea, ca Năstase. Cearta pe urne, în diaspora, nu a fost cauza, ci pretextul pentru ca majoritatea să-i refuze votul lui Victor Ponta. Nu a fost nevoie de nicio campanie secretă în online, a fost suficient să fie scos din cursă candidatul cu cele mai multe șanse, Crin Antonescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
