Tabletă
Desktop
Data publicării:
Cine este Alina, adolescenta ucisă în Mangalia. Provenea dintr-o familie greu încercată, însă era sprijinită de un om cu suflet mare: De ce ne-a fost frică, nu am reușit să o salvăm
Sursă foto: Freepik - https://www.freepik.com/
Cazul tinerei ucise în Mangalia, al cărui cadavru a fost identificat duminică dimineaţă într-un parc din Mangalia, a șocat România. Trupul neînsuflețit al fetei era desfigurat și a fost plasat sub o bancă. Dar cine este Alina?
Aceasta provenea dintr-o familie cu probleme financiare, care trăia din ajutorul social, o familie cu cinci copii, doi băieți și trei fete. În urmă cu trei ani aceasta a făcut niște dezvăluiri cutremurătoare despre mediul familial în care trăia.
“Noi nu am știut ce sunt acelea sărbători. De foarte multe ori dormeam pe afară, pe unde apucam, plânși și nemâncați, am făcut foamea mulți ani la rând. Până acum trei ani, când el (n.r. tatăl fetei) a făcut cel mai mare scandal cu bătăi, nu am mai suportat. Am vorbit și cu mama și am încercat să căutăm soluții să plecăm. Mama și cu sora mea mai mică au reușit să plece de lângă tata, dar eu am rămas, pentru că nu voiam să mă mut, din nou, de la școală. Nu voiam să pierd colegii și profesorii de la școala din Delești. Am mai fost pentru vreo două luni la școala din Buda, dar nu m-am acomodat acolo.
Pentru siguranța mea de acasă, am încercat și am făcut tot posibilul să “respect regulile”, așa zisele reguli, să mă conformez și să accept modul acesta de viață, astfel încât să îmi pot continua școala. Nu aveam altă posibilitate pe atunci. În fiecare an mama pleca de lângă el, se ducea la mătușa mea sau la casa părintească a ei, dar de fiecare dată când plecau, eu rămâneam la tata pentru că eu mă gândeam la școală și la faptul că trebuie să continui cumva ca să ajung să fac și liceul și să merg mai departe. A fost foarte greu cu tata, condițiile practic erau imposibil de acceptat. Sunt foarte multe de spus. Prin ce am trecut eu, mama și frații mei… Sunt momente greu de înțeles.. Doar în sufletul nostru se simte adevărata durere prin care trecem mereu.
Eu am vrut mereu să merg la școală, să ajung la liceu și să reușesc să îmi fac un viitor cât de cât. De foarte multe ori nu aveam ce să mănânc și chiar dacă aveam ceva acolo, nu puteam să mănânc pentru că mă ținea pe afară, dormeam pe unde apucam pe afară, iar dimineața mă duceam la școală nehrănită și obosită. Ajunsesem într-un punct în care nu mai rezistam. Într-o noapte, a început să mă bată foarte tare, m-a dat cu capul de pereți, iar, într-un moment de pauză al lui, am încercat să sun pe mama. Aveam un telefon micuț, nu prea mergea bateria la el și cu acesta încercam să mai țin legătura cu mama, fără ca el să știe, pentru că nu aveam voie să vorbesc cu ea. Nu mă lăsa el. M-am speriat foarte tare, am crezut că mă omoară.
Motivul lui pentru care a acționat așa de brutal a fost că, aflase el cumva, că eu o mai sunam pe mama din când în când. Plângând, l-am rugat să nu mă mai bată, că nu mai rezist așa, dar el parcă nu a auzit. S-a înfuriat mai tare, a început să mă bată mai tare, mi-a tras două palme, am amețit și când mi-am revenit puțin a început să mă dea cu capul de pereți. Tremurând și plină de dureri, i-am zis că trebuie să merg la toaletă. Nu voia să mă lase. Am insistat că am nevoie la toaletă. El se aștepta să fug, pentru că i-am spus că nu mai rezist cu bătăile astea, dar i-am mai spus că poate să meargă și el cu mine și să stea la vreo 2 metri în fața ușii, că va vedea că sunt la toaletă.
Am prins curaj, el fiind la aproximativ 2 metri distanță, m-am strecurat pe lângă el și în fugă am plecat de acasă. Nu m-a prins, mi-au sărit și papucii din picioare și căciula care o aveam în cap, mă mir și acum cum de am reușit să fug … dar nu m-am oprit până nu m-am simțit în siguranță. Nu aveam pe cine să sun decât pe mama. Ea se afla pe atunci la mătușa mea, care îmi este tutore acum. Mama m-a chemat acolo lângă ea și astfel, prin întuneric, pe niște dealuri, am mers până am ajuns la mătușa mea. Am încercat să găsim împreună soluții să vedem cum să facem, pentru că eu nu voiam să renunț la școala de la Delești.
Am vorbit cu mama mea și ea a fost de acord ca mătușa să mă ia în plasament și toate acestea au fost pentru că doream să continui să învăț la școala din Delești. Cu toate acestea, nici aici nu am scăpat de scandalurile pe care le făcea tata. Și nu doar că venea la casa mătușii mele să facă scandal, dar venea și la școală. Venea pe motiv că îmi poartă de grijă la școală, dar mereu era beat și făcea scandal profesorilor, domnului director… Ne amenința pe toți, pe mama, chiar și pe mine”, a declarat Alina în 2020 pentru Vremea Nouă.
Ionel S. s-a cutremurat la aflarea veștii morții adolescentei. El este cel care o ajuta financiar pe Alina pentru a-și putea finalizeze studiile.
“Doamne, vă rog să-mi spuneți că nu este adevărat! Alina era pentru noi, cei de la Radical Grup, ca și copilul nostru. De când am decis s-o ajutăm, în fiecare lună venea la noi, îi dăruiam cele de trebuință, vorbeam cu ea. Dânsa ne arăta carnetul cu note. Era foarte silitoare și niciodată nu a făcut vreun pas greșit la școală. Acum, îmi spuneți că a fost omorâtă? Nu-mi vine să cred, ce destin greu de dus a avut acest suflet deosebit.
Știam că este la mare! Am primit, cu câteva zile în urmă, un mesaj de la ea și mă ruga să-i găsesc o garsonieră de închiriat până pe 15 septembrie când începea școala, că vrea să se întoarcă de la mare. Și i-am spus să vină acasă, c-o rezolvăm. Ca niciodată, mi-a răspuns cu mulțumesc și mi-a atașat o inimioară. Acum, după ce-mi spuneți dumneavoastră, îmi dau seama că acela a fost mesajul ei de adio, pentru noi cei de la Radical Grup, care i-am fost ca o familie în toți acești ani”.
Lunar, omul de afaceri o ajuta financiar pe Alina pentru a-și continua studiile, îi oferea sfaturi și susținere în ceea ce făcea. Drept răsplată, Alina obținea note bune la școală.
“Doamne, de ce ne-a fost frică, nu am reușit să o salvăm. Mereu, când venea la noi, o învățam cum să-și aleagă prietenii, cum să se ferească de golani, de proxeneți. O învățam să nu primească de la nimeni nimic, îi spuneam că dacă vrea să meargă la petreceri, să aibă grijă să nu bea decât din sticle nedesfăcute, să nu-i pună nimeni ceva în băutură, că doar știți câte se aud. Tot timpul am vrut să o învățăm toate acestea, fiindcă știam că nu are un tată responsabil care să-i dea o povață. Și știu că astfel de tinere sunt o pradă ușoară pentru proxeneți și pentru toată fauna aceasta de infractori, care mișună prin România. Alina intra în clasa a XII-a și ne pregăteam s-o sprijinim să intre la facultate. Fiindcă noi i-am spus că o s-o sprijinim până va ajunge la banii ei.
Acum aflu că a fost la mare, la muncă. Dacă știam că vrea un job sezonier îi ofeream eu unul, la mine la firmă. O puneam la un depozit să pună prețurile, să șteargă de praf produsele din expoziția noastră, să dea cu o mătură. Mi-a dat un mesaj că pleacă la mare, dar nu știam că se duce să muncească. Probabil că s-a gândit să nu ne mai încarce și cu problemele ei. Era de un bun simț ceva ieșit din comun și de o corectitudine ce n-am mai văzut de mult la tineri. Acum înțeleg de ce a intrat în conflict cu acea colegă. Doamne, deviez de la subiect.
Oare ce suflet hain a avut acea persoană să-i reprime viața celei mai bune prietene ale sale. Dar, asta e! Vă spuneam că era de o corectitudine ieșită din comun. Să vă spun o întâmplare. Noi aveam cu Alina o înțelegere. În fiecare lună îi dădeam banii pe cazare și masa la cantină, vreo 700 de lei și îi mai dădeam bani de buzunar. La fiecare început de an școlar, îi cumpăram tot ce-i trebuie. Ei, în urmă cu ceva timp, mi-a zis să nu-i mai dau 700 de lei, ci doar 400 de lei, deoarece un ONG i-a oferit suma de 300 de lei pe termen de trei luni. Am fost atât de impresionat și i-am spus să ia tot 700 de lei și să facă ce vrea cu ei. Vă dați seama ce om corect era această fată chinuită. Dar iată că bunul ei simț nu a ajutat-o, a ajuns în mâinile criminale ale prietenei sale, care i-a curmat viața fără nicio remușcare. În loc să o ajut să meargă la facultate, acum ne pregătim de înmormântare. Fiindcă nici nu concep ca altcineva să se ocupe de înmormântarea ei. E ca și copilul nostru, al firmei”, a spus Ionel S. pentru Vremea Nouă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
