Romanul ”Dracula”, publicat în 1897 de autorul irlandez Bram Stoker, a prezentat audienței pe infamul Conte nemuritor și lumea lui întunecată de vampiri slujitori. Munca lui Stokers va continua să influențeze fascinația culturală și să creeze un precedent pentru fantezia cu vampiri atât de populară. Înainte ca povestea ”Dracula” să fie inventată, conceptul de spirit sau demon care suge sânge și consumă carne umană a fost transpus în mitologia și poveștile populare ale aproape fiecarei civilizații de-a lungul secolelor. Stoker avea să petreacă câțiva ani cercetând folclorul Europei Centrale și de Est pentru povestiri mitologice despre supranatural.

Acest mit a devenit sinonim în folclorul evreiesc în Talmudul babilonian, dând naștere la demonului ”Lilith” (tradus  ”creatură de noapte”) în jurul anilor 300-500 d.Hr. Ea adesea se înfățișată ca un demon răvășit, cu porniri trupești, care fură bebeluși noaptea pentru a se ospăta cu sângele lor. Lilith ar fi apărut, de asemenea, ca prima soție a lui Adam în Alfabetul lui Sirach scris între anii 700-100 d.Hr, scrie Heritage Daily. 

Cultul vampirilor precede anii 1600

Abia la sfârșitul secolului al XVII-lea și al XVIII-lea a început folclorul vampirilor așa cum apare acum, fiind spus în tradițiile verbale și tradițiile multor grupuri etnice europene. Vampirii erau descriși ca urmași ai ființelor malefice, ale victimelor din sinucideri, ale vrăjitoarelor, ale cadavrelor posedate de un spirit răuvoitor sau victima unui atac vampiric care a dus la propria lor ascensiune virală la vampirism. 

În timpul secolului al XVIII-lea, observările de vampiri în Europa de Est atinseseră apogeul, cu exhumări frecvente și practica uciderii potențialilor strigoi. Această perioadă a fost denumită în mod obișnuit ”Controversa vampirilor din secolul al XVIII-lea”.

Vlad Dracul sau Contele Dracula?

Se spune că catalizatorul lucrării lui Stoker provine din poveștile prezentate de Ármin Vámbéry, un ctitor maghiar-evreu, în timp ce o altă sursă discutabilă este cartea ”Țara de dincolo de Pădure (1890)” și eseul ”Transilvania Superstitions” de Emily Gerard care cu siguranță l-a introdus pe Stoker în termenul ”Nosferatu”. Conform cărții din 1972 ”În căutarea lui Dracula”, Radu Florescu și Raymond McNally a susținut teoria (care a fost propusă inițial de Basil Kirtley), că cercetarea lui Stoker a culminat prin întemeierea lui Dracula pe voievodul Țării Românești, cunoscut Vlad al III-lea Dracul sau Vlad Țepeș.

Savanții legaseră cele două figuri printr-un omonim biografic. Ambii, Contele Dracula și Vlad al III-lea Dracula au împărtășit, de asemenea, asemănări în răfuielile lor personale cu otomanii vecini, evidențiate în timpul unei conversații din capitolul 3 al cărții. În conversație, Dracula se referă la Voievoduli Dracula se referă la lupta împotriva Turcilor după înfrângerea din Bătălia din Kosovo.

Mihnea cel Rău, fiul celui care a inspirat un cult și un tiran al vremurilor sale

Mihnea cel Rău a fost fiul lui Vlad al III-lea (cunoscut mai frecvent ca Vlad Țepeș), care a domnit ca Voievod al Țării Românești pe teritoriul României de astăzi. Mihnea s-a născut fie în 1460, fie în 1462 d.Hr. și a fost cel mai mare dintre trei fii din Casa Drăculeștilor, nume de familie care derivă din ”Dracula”, titlu din slujba lui Vlad al II-lea în ”Ordinul Dragonului” (germană Drachenorden; lat. Societas Draconistrarum). Citește mai multe AICI. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News