Pe Vladimir Tismăneanu l-am cunoscut în biroul lui Cristian Tudor Popescu. Da, venise la Adevărul, fost Scânteia, pentru că dorea să apară într-un ziar de mare tiraj. Atunci, la sfârșitul anilor 90, îl cam uitase lumea. Se decretase ”sfârșitul istoriei” și probabil se făceau reduceri de posturi în catedrele de politologie de peste Ocean. Nu, nu-i puțea ziarul respectiv, pe care azi îl consideră (vezi emisiunea lui Radu Moraru)  un  rău îngrozitor. Iar cu CTP era în tandrețuri, fiindcă avea nevoie de el. Vineri seara, îl acuza de ceva grav, n-am reținut exact, dar nici nu mă miră schimbarea de ton. Omul nu-i mai folosește, ba chiar îl deranjează, fiindcă are popularitate și îl contestă pe acest ”agitprop” care este Tismăneanu. Iar acest lucru îi scade dlui Tismăneanu valoarea pe piața serviciilor. Ce să facă ”tovarășul Comandant Suprem” cu un aplaudac care nu are credibilitate?

Mie nu mi se pare de condamnat Radu Moraru,  fiindcă s-a pus în slujba regimului Băsescu. E drept că atacă înverșunat Opoziția și contribuie la noul cult al personalității, dar nu ăsta e rolul presei? A, nu e... Bine,  poate omul crede sincer în liderul său.  Pe de altă parte, un jurnalist e în slujba publicului său. E drept că fanii lui Băsescu s-au cam împuținat, dar cei care rămân fideli, au și ei la ce să se uite. Moraru exploatează o nișă. Nu ar exista el, publicul băsist ar descoperi alt Radu Moraru. În plus, Moraru e jurnalist, nu reper moral.

Grav este comerțul pe care îl fac cei ca Tismăneanu, pentru că  își vând calitatea de reper. Vladimir Tismăneanu câștigă bani din colaborarea cu Băsescu. Nu vorbesc de salariul și deconturile pe care le achită bugetul de stat. Gândiți-vă că, în State, titlul pe care i l-a acordat Băsescu, de președinte... etc, înseamnă prestigiu, adică un post sigur la Maryland, conferințe, cărți, influență.

Drept e că Tismăneanu s-a achitat de obligații: a preluat mesajul PDL în privința atacului mitocănesc la adresa MS Regelui (dar cei care sunt revoltați, ce făceau în 1990?) și a omagiat Eroul de la Cotroceni (Băsescu este atacat de toți fiindcă a declanșat reforme bla, bla, bla).

Cu alte cuvinte, Băsescu e Cel bun, Cel drept, Cel viteaz, iar cei care îl critică sunt corupți, răi, vânduți. Până la această frază , nu m-am gândit de ce stâlpul reformei morale din România trebuia să fie un profitor al tuturor regimurilor, un băiat de Primăverii, care a servit Comunismul până a devenit mai rentabil să-l demaște, din SUA și, ulterior, de la Cotroceni.

Așa, se leagă lucrurile: doi tipi din nomenclatură (un propagandist-utecist și un om de încredere al regimului Ceaușescu) au ajuns eroi anti-comuniști, după ce au degustat ultimii ani ai dictaturii la Philadelphia, respectiv Anvers. Iar Mircea Dinescu și Doina Cornea, care și-au riscat viața la București, respectiv Cluj, sunt ștampilați ca agenți ai mafiilor și mogulilor, care nu vor reforma țării, fiindcă îl critică pe Cârmaci.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News