Nu dau doi bani pe Andrei Pleșu, ca model de civism,  așa că nu văd de ce aș plăti pentru o carte de-a sa de eseuri. Un poet sau un prozator pot avea cărți geniale, chiar dacă sunt, în viața de zi cu zi, niște jigodii. Dar lecții despre valoare și moralitate iei doar de la cei în care crezi. Am frunzărit, în Cărturești, o culegere de texte despre cei cu care s-a întâlnit de-a lungul vieții marele filozof. Am găsit o odă închinată lui Mihai Răzvan Ungureanu și un pamflet la adresa lui Crin Antonescu, similare celor pe care le publică ziarul lui Dinu Patriciu. Întâmplător, desigur, un adversar al liderului PNL.

Părerea lui Pleșu despre Ungureanu m-a izbit ca o profeție a lui Nostradamus. După ce arăta că politica românească are nevoie de oameni cum este intelectualul de la SIE, Pleșu ne avertiza că MRU va face o carieraă în politică. Mai că mă așteptam să aflu că...nu și-a spus ultimul cuvânt, dar era prea de tot,  cartea apăruse în 2011.

Cunoscând de-acum simpatiile și antipatiile maestrului Pleșu, aș vrea să aflu ce va spune fostul ministru de Externe despre incidentul de la ”The Drake”. Acolo, un alt filozof, ajuns ministru, a fost umilit de Traian Băsescu.

Bine, nici nu e greu pentru un politician abil, hârșit în zeci de campanii, să-l ”facă” pe venerabilul profesor Andrei Marga, care  credea că la tribuna din Chicago e ca la catedra din UBB. Nu, e ca la școala de tinichigii: îți trag golanii cu ”invizibile”, pe sub bancă, și-ți lipesc ciungă pe scaun derbedeii, când te întorci cu fața la tablă.  

Nu-mi dau sema dacă publicul acestor glume grosiere, semnalate prin hă-hă -uri chiar de către autor, a învățat ceva din țeapa pe care i-a tras-o chiar Băsescu. Din sondaje reiese că românii s-au cam prins. Cei care se bucurau când Băsescu în băga un croșeu lui Geoană sau îl lucra la ficat pe  Năstase au încasat în 2010 un pumn în figură, de le-a sărit proteza. Ieșeau mai ieftin dacă plăteau abonament la HBO, pentru box sau pentru  sitcom-uri, decât să se bucure la meciurile gratis din campania electorală.

Gala din Chicago ne-a arătat că Băsescu nu aruncă propsopul. Cu sprijinul unor propagandiști subtili, gen Andrei Pleșu, cu colaborarea unor ”ungureni”  sub acoperire  și cu depozitele de meltenism care există în România, de ce nu s-ar menține la Putere, jucând cu aplombul pe care îl avea în Opoziție?

Astfel, un câștigător colateral al meciului Marga-Băsescu ar putea fi Crin Antonescu. Un mesaj ecologist spunea că președintele ”i-un gaz de șist”.  O caracteristică a stării gazoase se poate remarca: tinde să ocupe tot volumul pe care îl are la dispoziție. Incidentul de la ”The Drake” arată limpede că nu se poate coabita cu Traian Băsescu, sau mai bine zis el nu poate coabita, ci doar conduce. La nevoie, cred că ar accepta să conducă și USL-ul. Evident, dacă în poziția de co-președinți ar fi Boc și Ungureanu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News