Căpitanul echipei naţionale de fotbal a României, Cristian Chivu, a dat bir cu fugiţii. Şi-a anunţat retragerea “de sub tricolor” înaintea unei bătălii decisive, cea cu Bosnia, din 3 iunie.

La nici 31 de ani, fundaşul spune “pas” reprezentativei. Nu mai poate face faţă “pe mai multe fron

turi”, după cum şi-a argumentat chiar el decizia. Căpitanul sare primul din barca demult intrată la apă, nu cumva să se ude prea tare la picioare. Mai importante sunt cele cinci milioane de euro care îi intră anual în buzunar de la Inter Milano, decât “mândria de a fi român”. De ce să-şi mai asocieze numele cu o nouă ratare a unui obiectiv? Chivu a fost în fapt liderul unei generaţii ratate în mare măsură.

Câtă diferenţă între el şi un mare căpitan al naţionalei, Gică Hagi! Fostul jucător de geniu s-a retras temporar după ce România părăsea Campionatul Mondial din 1998 pentru a reveni la puţin timp pentru a pune umărul (la propriu şi la figurat, pentru că şi l-a luxat în meciul câştigat împotriva Ungariei) la calificarea de la Campionatul European din 2000. S-a retras definitiv abia la 35 de ani, jucând şi el “pe mai multe fronturi”, ba chiar a câştigat Cupa UEFA, cu Galatasaray Istanbul, şi nici el nu a fost ocolit de accidentări. Gică n-ar fi lăsat niciodată echipa naţională la greu, iar sentimentele sale patriotice au avut mereu acoperire în fapte.

Decizia lui Chivu era de aşteptat. Fotbalistul nu a jucat deloc în “dubla” cu Bosnia şi Luxemburg, din martie, spunând că este accidentat, pentru ca la câteva zile să evolueze pentru Inter în derby-ul cu AC Milan. A fost semnalul! Chivu nu a învăţat nimic de la Hagi, cu care a fost coechipier în 2000, şi nici nu se va putea compara vreodată cu el, din niciun punct de vedere. Nu ne rămâne decât să aşteptăm aparaţia unui nou Hagi, măcar în ceea ce priveşte caracterul, pentru a mai spera ca naţionala să aibă din nou rezultate!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News