"Într-un anume fel, concepția despre lume a Partidului prinde cel mai bine la oamenii incapabili de a o înțelege. Numai asemenea oameni pot fi făcuți să accepte cele mai flagrante încălcări ale bunului-simț , pentru că ei nu pricep și pace enormitățile care li se cer și, nefiind suficient de interesați de evenimente, nici observă ce se petrece de fapt". George Orwell - 1984 (cap 5, pg 174).

SUA cunoaște începând cu cinci iunie cel mai mare scandal legat de scurgeri de informații, după cel din 1971, când analistul militar Daniel Ellsberg a dat cotidianului New York Times "Dosarele Pentagonului". De această dată sursa este Edward Snowden, 29 de ani, un fost angajat al Agenției Centrale de Informații (CIA) și al firmei de consultanță Boose Allen Hamilton, un subcontractant al guvernului american. "Un erou. Îl așteptam de 40 de ani", a spus Ellsberg despre Snowden.

The Guardian a început seria dezvăluirilor cu Verizon, unul dintre cei mai mari operatori de telefonie mobilă din SUA. Acesta oferea Agenției Naționale pentru Securitate (NSA), sub un ordin judecătoresc secret, toate datele despre abonații săi: momentul convorbirii, locația și numerele de telefon ale emițătorului și receptorului. "Obama și-a pierdut toată credibilitatea", titra board-ul editorial al New York Times a doua zi.

Apoi a apărut Prism. Programul prin care NSA accesează datele tuturor utilizatorilor de Facebook, Apple, Amazon, Google, Microsoft, Yahoo și Skype. Câți dintre voi le folosiți? Agenții americani pot, prin Prism, să obțină informații despre activitatea online a utilizatorilor, conținutul email-urilor sau al chat-urilor. Boundless Informant este cealaltă unealtă ingenioasă, care arată în ce grad sunt supravegheate țările lumii de către NSA, înregistrând și analizând zonele de unde vin informațiile. România e colorată în verde, adică americanii își mai aruncă un ochi pestea ea doar când își mută privirea din Rusia pentru a ajunge în Germania, cea mai supravegheată dintre statele UE, potrivit sistemului menționat.

Snowden și o cameră de hotel din Hong Kong

Edward Snowden a aruncat singura privire din timpul interviului acordat The Guardian camerei de filmat, apoi și-a spus povestea. Sau, ce interesează pe cei mai mulți, motivația. Ce determină o "cârtiță" să nu-și vadă de treaba ei? Mai ales când treaba acestei cârtițe care locuiește în Hawai este de câștiga 200.000 de dolari pe an? "Cred că publicul are dreptul să decidă dacă aceste mecanisme sunt corecte sau nu".

După apariția materialului cu interviul în care Snowden își dezvăluia identitatea, și care adunase 5.000 de comentarii pe The Guardian, mă așteptam ca opinia publică americană să explodeze. Mă așteptam ca mandatul lui Barack Obama să explodeze. Cum văd americanii faptul că nu pot da un telefon fără ca agenții să știe către cine și de ce, că toate mail-urile personale trec prin filtrul Prism, că toată viața lor privată se reduce la ceea ce doar cred ei că nu știe nimeni?

1. Snowden, un erou. Asta spun americanii care ar fi dispuși să-și inscripționeze pe piatra funerară Al Patrulea Amendament

2. Snowden, un narcisist inconștient care i-a ajutat pe teroriști și a subminat marea putere ocrotitoare a SUA și nucleul forței sale în lume: securitatea

Într-o mutare pe care o credea inspirată, "sursa" și-a făcut bagajele pentru Hong Kong, acolo de unde a realizat și interviul pentru cotidianul englez. Pentru că are o tradiție a protestelor în stradă, a respectării liberei exprimări, pentru că internetul nu este supus niciunui fel de cenzură, își explică el alegerea. În ziua imediat următoare un oficial al Hong Kong-ului l-a sfătuit să părăsească regiunea administrată de Beijing. Dar cine, dragă David, să se alieze cu tine în lupta cu omniscientul Goliat? Edward caută acum, precum Julian Assange după dezvăluirile Wikileaks, adăpost sub acoperișul unei ambasade. Ambasada unei țări care apreciază libertatea de expresie, spune el, penibil de visător.

Ce se va întâmpla cu Snowden

Congresul îl va pune cel mai probabil sub cercetare sub multe capete de acuzare, cerând oricui va alege să-l găzduiască extrădarea americanului. Bradley Manning este ultima cârtiță care a simțit furcile caudine ale unui act pe care l-a crezut brav, după ce a înmnânat lui Julian Assange documente clasificate despre războaiele din Irak și Afganistan. Soldatul arestat în mai 2010 este târât acum la Curtea Marțială, pentru 22 de capete de acuzare. Fotografiile jurnaliștilor îl arată ca fiind o prezență fantomatică, un schelet ambulant în stare de inaniție, un copil al armatei pasibil să-și petreacă toată viața în închisoare.

Edward Snowden a spus că cea mai mare frică a sa este că după toate dezvăluirile sale, susținute de dovezi solide, nu se va schimba nimic. Întrebarea legitimă este însă dacă se mai poate schimba ceva, dacă mai vrea cineva să se schimbe ceva. Este ca și cum ai încerca, mai scrie Orwell, să faci o mutare de șah, după ce cineva ți-a dat mat.

Noul Obama

Barack Obama și-a liniștit cetățenii: "Nimeni nu vă ascultă telefoanele". Ipocrizie de pupitru. În prima lui reacție a lăsat să se înțeleagă faptul că nu e nimic în neregulă cu programul: a fost autorizat și reautorizat de Congres, de când l-a moștenit de la președintele "God Bless America" George W. Bush Junior. De fapt, ăsta este și argumentul pe care îl folosesc cei care l-ar arunca în temniță pe Snowden: programul nu e ilegal, se știa de el așa că este în regulă. Dar ce-i legal nu e intrinsec și corect: acum sute de ani era legal să ai sclavi, de exemplu.

Obama a deprins calitatea celui de-al doilea mandat: obrazul gros. Ba chiar, aș putea spune, a devenit puțin "jucător". Insistă pentru prima oară să le ia fața republicanilor și să numească judecătorii federali, a numit-o pe Susan Rice consilier pe probleme de securitate națională și urmează să-l schimbe și pe șeful FBI.

Două ziare, un singur subiect

The Guardian și Washington Post au publicat primele materiale despre sistemul de supraveghere al NSA. Britanicul Glenn Greenwald este cel care a realizat interviul cu Snowden, care decidea să se expună prima oară public ca fiind sursa scurgerilor în scandalul supravegherilor. Americanul Barton Gellman a publicat a doua zi un material în care explica interacțiunea sa cu Snowden, înainte ca acesta ia contact cu ziarul londonez. Gellman spune că a vorbit în numărate rânduri pe internet cu Snowden, amândoi folosind nume de cod: ziaristul era Brassbanner, iar sursa se numea Verax, care în latină înseamnă "cel ce spune adevărul".

Tânărul din Carolina de Nord s-a oferit să-i dea americanului documentația pe care o filtrase timp de câteva luni, cu două condiții: să o publice în mai puțin de 72 de ore de la primire și să-i imprime o cheie cartografică pe care o poate folosi pentru a demonstra unei ambasadecă el este sursa. Post a publicat doar 4 din cele 41 de slide-uri primite, după două săptămâni, timp în care s-a consultat cu oficiali guvernamentali, pentru a nu da publicității acte ce pot periclita siguranța națională. Pentru că nu i-a acceptat condițiile, Gellman spune că Snowden s-a îndrepat către britanicul Greenwald. Acesta din urmă neagă ca povestea să se fi desfășurat astfel.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News