Curtea Constituţională a României a decis, la 18 ianuarie 2023, declararea anului 2023 Anul "Centenarului Constituţiei României Întregite". În acest an, se marchează 100 de ani de la adoptarea Constituţiei promulgate, prin Decretul regal nr.1360, ca aşezământ constituţional necesar "pentru consolidarea şi temeinica propăşire a scumpei Noastre Românii.", se arată pe site-ul Curţii Constituţionale.

Cu această ocazie, s-au ținut discursuri peste discursuri în Parlament, dar marea absentă a fost Familia Regală a României. Practic, au fost prezenți politicienii de astăzi, mai puțin adevărata legătură cu Constituția din 1923 - Casa Regală, o instituție istorică. Dacă tot a fost un remember cu trimitere la 1923, era normal să fie invitată și Familia Regală pentru a ține un discurs în Parlament.

VEZI ȘI DECLARAȚIILE LUI KLAUS IOHANNIS:

Vă prezentăm în continuare alocuțiunea Președintelui României:

Doamnă Președinte al Senatului României,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Domnule Prim-ministru,

Domnule Președinte al Curții Constituționale a României,

Preafericirea Voastră,

Doamnă Președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Domnule Președinte al Curții de Justiție a Uniunii Europene,

Domnule Președinte al Comisiei de la Veneția,

Distinși membri ai Curții Constituționale a României,

Stimați reprezentanți ai cultelor religioase,

Excelențe,

Distinși invitați,

Doamnelor și domnilor,

Felicit organizatorii Conferinței „Centenarul Constituției României Întregite”, un eveniment cu o semnificație aparte pentru istoria constituțională a țării noastre.

Marcarea acestui centenar reprezintă un bun prilej de a readuce în atenția societății semnificațiile momentului constituțional din 1923.

Printr-un proces politic complex și un efort intelectual deosebit, Legea fundamentală adoptată a valorificat marile experiențe constituționale ale vremii, asigurând continuitatea tradițiilor și garantând diversitatea și pluralismul.

Actul fundamental al României Întregite a consacrat proiectul național și înfăptuirea statului unitar român, recunoscând cele mai importante drepturi și libertăți individuale, valori și principii sociale, precum și regulile de bază pentru buna conducere a statului. Actul politic al Marii Uniri a primit astfel o semnificație constituțională.

România Întregită nu a presupus doar crearea statului unitar național și o unificare teritorială, ci și crearea premiselor unei democrații incluzive.

Românilor, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, li s-au recunoscut și protejat principalele drepturi fundamentale.

Totodată, Constituția României din 1923 a reprezentat atât o expresie, cât și o bază normativă pentru unificarea legislativă și pentru integrarea multiculturală a diverselor tradiții legislative.

Legea fundamentală românească era una dintre cele mai avansate din Europa acelor vremuri, devenind temelia juridică și politică pentru funcționarea instituțiilor României, o monarhie bazată pe un regim constituțional democratic, parlamentar.

Constituția din 1923 a fost o operă juridică modernă, de inspirație europeană, care a reflectat nu doar o serie de aspirații și tradiții specifice societății românești, ci și apartenența naturală a României la spațiul cultural, politic și juridic al democrațiilor occidentale.

Consacrarea expresă a caracterului unitar al statului, a drepturilor civile și politice, protejarea libertății religioase, dreptul minorităților naționale, regimul proprietății, interzicerea discriminării pe motive etnice, de limbă sau de religie și a pedepsei cu moartea în timp de pace, ca și interzicerea cenzurii sunt doar câteva dintre elementele modernizatoare pe care Constituția din 1923 le-a adus statului român.

În Legea fundamentală de acum un secol și-au găsit loc principiile constituționalismului liberal, printre care se numără separația puterilor în stat, raționalizarea procesului legislativ sau consacrarea controlului de constituționalitate asupra legilor, realizat atunci prin Curtea de Casație și Justiție.

Doamnelor și domnilor,

Istoria ne-a arătat însă că o constituție, indiferent cât este de avansată și de bine concepută, nu poate să devină singură o stavilă împotriva autoritarismului.

Pentru ca drumul unei națiuni să nu fie deviat spre autocrație și dictatură, este esențial ca cetățenii și autoritățile publice deopotrivă să conștientizeze că orice cedare de la principii fundamentale poate, în timp, să compromită parcursul democratic.

Constituția pe care o aniversăm astăzi rămâne expresia reușitei proiectului național, iar întreaga construcție a statului român modern a fost un efort de generații, cu sacrificii făcute mereu cu speranța unui viitor mai bun.

În anul 1991, după căderea regimului comunist, Constituția a cărei adoptare o aniversăm a inspirat și noua lege fundamentală, prin care a fost asigurată continuitatea unor principii și a unor idealuri.

Doamnelor și domnilor,

România este astăzi parte a marii familii democratice occidentale, o comunitate a valorilor care au trecut testul timpului.

Viitorul țării noastre este unul european, asigurat de însăși deschiderea oferită de dispozițiile Constituției noastre.

Parcursul țării noastre nu are o altă direcție decât cea în care valorile democratice sunt respectate, interiorizate și promovate. În vremuri tumultoase, acestea reprezintă o busolă și un filtru pentru deciziile publice, pentru clasa politică și pentru cetățeni.

La 100 de ani de la adoptarea Constituției României Întregite, moștenirea sa democratică ne îndatorează să ducem aceste valori mai departe, să le apărăm cu orice preț și să construim viitorul pe care ni-l dorim, într-un cadru constituțional permanent adaptat la realitatea momentului și la nevoile societății.

Această moștenire presupune o răspundere comună. Ea aparține clasei politice, Parlamentului, care are datoria ca, prin legile adoptate, să nu se abată de la valorile constituționale.

Responsabilitatea este, în egală măsură, și a celorlalte autorități publice, cărora le revine obligația de a respecta separația și echilibrul puterilor în stat, în spiritul loialității constituționale.

Prin misiunea sa constituțională, Curtea Constituțională are, deopotrivă, un rol major ca, prin fiecare decizie sau hotărâre adoptată cu obiectivitate și profesionalism, să consolideze încrederea cetățenilor în statul de drept.

Ca Președinte al României, voi continua să veghez la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, rămânând un susținător ferm al parcursului european al țării noastre, bazat pe unitate, perseverență și dorința continuă de a construi o societate mai bună!

Vedeți și discursul lui Nicolae Ciucă:

Sunt onorat să particip alături de dumneavoastră la acest eveniment special, pentru a sărbători împreună 100 de ani de la adoptarea Constituției din 1923, Constituția României Întregite. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestui eveniment și să le urez succes în derularea activităților viitoare.

Așa cum spunea marele nostru om de cultură, Dimitrie Gusti, o Constituție este pentru stat ceea ce este conștiința pentru sufletul omenesc. Astfel, o Constituție este conștiința națională codificată.

Timp de 100 de ani, România a cunoscut renașterea politică, socială și economică a regimului democratic, precum și degradarea și căderea acestuia.
În acest context istoric, sărbătorim astăzi ceva mult mai important decât centenarul primei Constituții a României întregite. Sărbătorim, de fapt, cele mai importante valori liberale democratice ale națiunii române, care au supraviețuit în ultimul veac tuturor experiențelor autoritare și totalitare.
Constituția din 1923 trebuie analizată și înțeleasă ca parte componentă a procesului de transformare a națiunii române într-o societate democratică funcțională și parte integrantă a societății europene occidentale.

Această transformare democratică este marea opera politică a liberalismului, pe care noi toți avem obligația să o ducem mai departe și să o definitivăm de o manieră ireversibilă.

Constituția din 1923 este un moment unic în tot acest proces continuu de modernizare politică, socială, economică și culturală a României, ca stat națiune.

Nu a marcat nici începutul, nici sfârșitul acestui proces. A fost, însă, un excelent moment de revelație politică și intelectuală, când statul român național, unitar și indivizibil a fost constituit pe baze democratice, de inspirație europeană, având ca premisă marele principiu juridic și politic al autodeterminării popoarelor.

Procesul de modernizare s-a cristalizat odată cu formarea statului român în 1859, prin Unirea Principatelor. A continuat apoi cu Marea Unire de la 1918. Ulterior, sub presiunea factorilor istorici și ideologici, modernizarea societății românești a fost brutal întreruptă de succesiunea regimurilor autoritare și totalitare care au început în 1938 și au sfârșit în Decembrie 1989.

După căderea regimului comunist, România a revenit în marea familie europeană și a reînceput un amplu proiect de integrare în spațiul politic și economic transatlantic.

La începutul anilor 1990 am adoptat o nouă constituție, ale cărei valori și idealuri democratice își au originea și în Constituția din 1923, așa cum Constituția din 1923 completa și dezvolta Constituția din 1866.

Suntem acum într-un moment în care putem să împlinim opera istorică a liberalismului politic prin transformarea radicală a României. Aceasta este misiunea noastră și trebuie să învățăm din experiențele marilor oameni de stat care au făurit România Mare.

Acum 100 de ani, statul român reîntregit a avut nevoie de o decizie politică fermă și de o haină constituțională europeană, modernă, liberală pentru a se desăvârși ca stat național unitar.

Așa cum spunea Ion I. C. Brătianu, era nevoie de o Constituție „izvorâtă din nevoile reale ale noului statut român”.

Acum, după 100 de ani, avem nevoie de toate resursele politice, economice și intelectuale ale țării pentru a face saltul înainte, pentru a arde etapele pierdute și pentru a definitiva de o manieră ireversibilă procesul de modernizare a societății românești ca societate europeană. Datorăm înaintașilor noștri finalizarea marii opere politice a acestei națiuni.

Distins auditoriu,

Am putea discuta foarte multe despre importanța practică și simbolică a Constituției din 1923. Mă voi rezuma la a enunța acele prevederi care au reprezentat și reprezintă zestrea cea mai de preț pentru constituționalismul românesc interbelic, zestre care s-a transmis în timp și pe care trebuie să o îmbogățim necontenit prin acțiunile și deciziile noastre de zi cu zi.

Constituția din 1923 a consacrat la nivel de normă fundamentală votul universal pentru alegerea reprezentanților națiunii, premisa democratică a oricărei societăți liberale. A stabilit în premieră obligația pentru legiuitor de a prevedea dreptul de vot și de a fi ales pentru femei, respectiv egalitatea deplină între bărbați și femei cu privire la drepturile civile. A stabilit egalitatea în drepturi a tuturor românilor, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie.

Totodată, Legea fundamentală din 1923 a stabilit controlul de constituționalitate al legilor prin Curtea de Casație și Justiție, un aspect esențial pentru orice stat de drept în care puterea este limitată prin drept.

Nu în ultimul rând, a întărit independența și rolul justiției prin stabilirea inamovibilității judecătorilor și a pus sub control judecătoresc actele nelegale ale autorităților administrației publice.

Dar cea mai importantă prevedere, atât în plan practic, pentru contextul istoric de atunci, cât și în plan simbolic, pentru viitorul națiunii, a fost prevederea din articolul 1, care a stabilit că România este stat național, unitar și indivizibil.

Toate aceste norme, instituții și reguli constituționale au contribuit la consolidarea democratică a statului și au asigurat zestrea constituțională democratică a națiunii române, precum și memoria constituționalismului liberal de factură europeană.

Aceste valori au fost integrate la nivelul societății și nu au putut fi eliminate de regimurile autoritare și totalitare care au blocat dezvoltarea României timp de jumătate de secol.

Doamnelor și domnilor,

Constituția din 1923 a fost un succes pentru că a biruit timpul. Valorile sale s-au perpetuat, au fost preluate în cele din urmă în practica instituțională și s-au dezvoltat până în prezent și se vor dezvolta mult timp de acum înainte.

Împreună cu Legea fundamentală din 1866 a Vechiului Regat și cu Legea fundamentală din 1991 a noului regim postcomunist, Constituția din 1923 a României întregite face parte din patrimoniul constituțional democratic al statului român și a asigurat premisele modernizării și democratizării națiunii române.

Suntem datori să îi păstrăm valorile și suntem obligați moral să definitivăm marea operă politică a liberalismului, care a fost, este și va fi dezvoltarea accelerată a României ca parte integrantă a societății democratice occidentale. Aceasta este moștenirea lăsată de înaintașii noștri și promisiunea noastră pentru viitor”.         

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News