Carlo M. Cipolla a fost un istoric economic italian ce a scris două eseuri despre economie, care au circulat (în engleză) printre prieteni în 1973 și 1976, apoi su fost publicate în 1988.

În cel de-al doilea eseu, "Legile fundamentale ale stupizeniei umane", explorează subiectul controversat al prostiei. Oamenii stupizi (proşti) sunt văzuți ca un grup, mai puternic decât marile corporații, cum ar fi mafia și complexul industrial, care, fără reglementări, lideri sau manifeste, reușește să funcționeze cu mare efect și cu o coordonare incredibilă.

Acestea sunt cele cinci legi fundamentale ale prostiei, după Cipolla:

1. Întotdeauna și în mod inevitabil toată lumea subestimează numărul de persoane stupide aflate în circulație.
2. Probabilitatea ca o anumită persoană să fie proastă este independentă de orice altă caracteristică a acelei persoane.
3. Prostul este o persoană care provoacă pierderi unei alte persoane sau unui grup de persoane, în timp ce nu obține nici un câștig și chiar poate suferi pierderi.
4. Oamenii non-stupizi subestimează mereu puterea dăunătoare a indivizilor stupid. În special, oamenii non-stupid uită în mod constant că, în orice moment și în locuri și în orice circumstanțe, să se ocupe și să se asocieze cu oamenii proști se dovedesc a fi o greșeală costisitoare.
5. O persoană proastă este cel mai periculos tip de persoană.
Corolar: o persoană proastă este mai periculoasă decât un tâlhar.

Graficul cu beneficiile și pierderile pe care şi le provoacă o persoană și le provoacă altora
(foto articol)

Prin crearea unui grafic cu primul factor pe axa x și al doilea pe axa y, obținem patru grupe de persoane, cu o categorie suplimentară fie de ien stătătoare, fie extrasă din membrii fiecărei categorii anterioare a cărei poziție cu privire la ambele axe este cel mai puțin extremă:

• Persoanele inteligente (sus-dreapta) care contribuie la societate și care distribuie contribuțiile lor la beneficii reciproce;
• Persoane neputincioase (din stânga sus), care contribuie la societate, dar care profită de ea (și mai ales de sectorul "bandiţilor"); rețineți, totuși, că altruistii și pacifiştii extremiști pot accepta voluntar și conștient (mai degrabă decât fără autor) un loc în această categorie din motive morale sau etice;
• Bandiții (în dreapta de jos), care își urmăresc propriul interes chiar și atunci când acest lucru reprezintă un dezavantaj net pentru bunăstarea societății;
• Persoanele stupide (din stânga jos), ale căror eforturi sunt contraproductive atât pentru interesele lor, cât și pentru cele ale altora
• Oameni ineficienți (în centru).

Cipolla își îmbunătățește în continuare definiția de "bandiți" și "oameni naivi", observând că membrii acestor grupuri pot să adauge sau să sustragă din bunăstarea generală, în funcție de câștigurile (sau pierderile) pe care şi le provoacă lor sau societăţii. Un "bandit" se poate îmbogăți, mai mult sau mai puţin, însă mai mult decât societatea, iar un naiv își poate îmbogăți societatea mai degrabă decât pe el. Grafic, această idee poate fi reprezentată de o linie bisectoare a cadranelor al doilea și al patrulea, ce intersectează axa y la origine. Oamenii naivi din stânga acestei linii sunt astfel "semi-proști", deoarece comportamentul lor creează (permite) o scurgere netă a bunăstării societății; unii bandiți se pot încadra și ei în această descriere, deși mulți "bandiți", cum ar fi sociopaţii, psihopaţii și amoraliștii nepatologi, pot acționa în deplină cunoștință de consecințele negative nete pentru o societate pe care nici nu o identifică și de care nici nu le pasă.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News