Data publicării:

Cel mai mare proiect petrolier nou din Rusia a ajuns în mâinile unui offshore obscur din China

Autor: Alexandru Negrici | Categorie: Stiri
WhatsApp

Cel mai mare proiect petrolier nou din Rusia din perioada sovietică, Vostok Oil, care este condus de Rosneft, are un nou coproprietar, de la principalul offshore al Chinei.

Trafigura, un comerciant elvețian de mărfuri, partener de lungă durată Rosneft, care a rupt legăturile cu Rusia după izbucnirea războiului, și-a vândut pachetul de 10% din proiect unei companii obscure din Hong Kong, Nord Axis Limited, scrie The Moscow Times.

Listată la bursă în urmă cu mai puțin de patru luni și după ce și-a schimbat CEO-ul de trei ori, în această perioadă, Nord Axis a achiziționat un activ pentru care Trafigura a plătit 7 miliarde de dolari în urmă cu doi ani.

Allex Dirazh Heredia, cel care a înregistrat Nord Axis, a declarat pentru Financial Times că nu are nicio putere asupra deciziilor companiei și nici nu știe cine deține Nord Axis. 

Potrivit lui Kheridia, partenerii săi i-au spus că este un cetățean din Azerbaidjan. 

Directorul Nord Axis în registrul din Hong Kong este un cetățean turc, Murat Sayin, a aflat publicația Kommersant. Singurul acționar este Asia Business Consultants Ltd, înregistrată la aceeași adresă cu Nord Axis, notează FT.

Offshore-ul din Hong Kong, asamblat după principiul „matrioșka” - din două companii investite una în cealaltă - a devenit coproprietar al unui activ strategic pentru economia rusă. Grupul de petrol din nordul Teritoriului Krasnoyarsk și din Peninsula Taimyr are rezerve totale de 6 miliarde de tone (44 miliarde de barili), sau 20% din toate rezervele de petrol recuperabile din țară (28,9 miliarde de tone).

Din anii 1990, zăcămintele polare descoperite în timpul Uniunii Sovietice au fost eliminate. În cadrul proiectului s-a planificat construirea a 15 tabere de pescuit, două aerodromuri, un port, montarea a aproape 9.000 km de conducte și 3.500 km de rețele electrice și, de asemenea, crearea a aproximativ 100.000 de noi locuri de muncă.

Conform planului, până în 2030 Vostok Oil trebuia să pompeze peste 100 de milioane de tone de petrol pe an, ceea ce reprezintă aproape 20% din volumul actual de producție din țară. Ei intenționau să-l exporte cu cisterne de gheață adaptate pentru a opera pe Ruta Mării Nordului.

Acum, din cauza sancțiunilor, proiectul practic s-a oprit: partenerii occidentali au plecat și există o lipsă de „orice, de la echipamente de foraj la software”, au declarat surse familiare cu situația pentru The Wall Street Journal.

Nu există alte zăcăminte cu o bază similară de resurse în Rusia. În 2017, Rosnedra a vândut ultimul câmp din categoria „mare” - Erginskoye, din regiunea autonomă Khanty-Mansiysk. Rezervele acesteia sunt de aproape 60 de ori mai mici decât cele ale Vostok Oil (103 milioane de tone).

În același an, Yevgeny Kiselev, care deținea atunci postul de șef, a recunoscut: „Krupnyak” nu a mai fost lăsat în țară. Fondul (subsolul) nedistribuit pentru petrol este aproape epuizat.”

Europa ar putea primi mai multe gaze din Est, dar nu de la Rusia. UE și Azerbaidjan, proiect de acord privind aprovizionarea suplimentară

UE se pregătește să semneze cu Azerbaidjan un acord de import de gaze fără obligații pentru a reduce dependența de Rusia.

„Parteneriatul strategic” UE-Azerbaidjan are în vedere „transportarea gazelor naturale din zona Caspică către Uniunea Europeană și, eventual, către țările din Balcanii de Vest... pentru a crește diversificarea”, se arată în proiectul de acord, văzut de EUobserver.

Aceștia „aspiră” la „comerțul bilateral cu gaze naturale... cu cel puțin 20 de miliarde de metri cubi [bcm] de gaz anual până în 2027”, potrivit documentului.

Și asta ar presupune „investiții semnificative în extinderea rețelei de conducte din Coridorul de Gaze Sud”, se mai spune în proiectul de acord, fără a se oferi o cifră pentru investiție.

Coridorul sudic al gazelor este un set de conducte din Marea Caspică, prin Turcia, până în sud-estul Europei.

Proiectul de memorandum de înțelegere nu menționează invadarea Ucrainei de către Rusia sau întreruperea ulterioară a gazelor, ca represalii împotriva sancțiunilor UE.

Cu toate acestea, amintește de tensiune regională, inclusiv de conflictul înghețat al Azerbaidjanului cu Armenia, exprimând „respect și sprijin față de integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor internaționale, independența, suveranitatea reciprocă”.

În cadrul documentului se vorbește în mod repetat despre nevoia UE de aprovizionare „stabilă”, „sigură” și „previzibilă” cu gaz

Oficialii UE au refuzat să spună când ar putea fi semnat, dar comisarul UE pentru Energie, Kadri Simson, va călători la Baku, la sfârşitul acestei luni, iar oficialii ambelor părţi vor purta discuţii la Bruxelles marţea viitoare (19 iulie).

„Am lucrat îndeaproape împreună pentru a crește livrările”, a declarat un purtător de cuvânt al UE.

Nota prevede, de asemenea, „dezvoltarea interconexiunilor electrice între UE și Azerbaidjan, inclusiv prin Marea Neagră și prin Republica Autonomă Nakhcivan a Republicii Azerbaidjan”.

Proiectul de text, din 11 iulie, care ar putea fi încă supus modificărilor, vorbește despre obiectivele UE în materie de schimbările climatice și de mediu.

Se vorbește despre necesitatea de a „face infrastructura existentă pregătită pentru viitor, pregătită pentru hidrogen și pentru reducerea emisiilor de metan și a poluării”.

„De asemenea, părțile susțin crearea unor scheme de colectare a gazelor naturale care altfel ar fi evacuate, arse, eliberate sau scurse în atmosferă”, se arată în proiect.

„Gazele naturale vor continua să fie folosite în Uniunea Europeană”, se menționează în proiect. „Scopul ar trebui să fie stimularea colectării gazelor naturale fosile prin mecanisme de preț”.

Acordul cu Azerbaidjan nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, dar stabilește agenda pentru investițiile UE și relațiile bilaterale în viitor. Acesta va fi urmat de „întâlniri regulate la nivel tehnic și ministerial”.

UE a mai avut un acord similar cu Egipt și Israel, în iunie.

Acordul din Egipt a făcut ca grupurile pentru drepturile omului și deputații europeni să-și exprime îngrijorarea că interesele energetice ar reduce sprijinul UE pentru activiștii din dictatura nord-africană.

Azerbaidjanul, o petrodictatură condusă de aceeași familie de zeci de ani, are, de asemenea, un palmares negativ în privința drepturilor omului.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel