Tabletă
Desktop
Data publicării:
Cel mai bun prieten al Manuelei Hărăbor, fostul soț, de origine israeliană, stabilit în America. De ce nu a funcționat relația lor
Manuela Hărăbor
Actrița Manuela Hărăbor a fost invitată la podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu unde făcut mai multe dezvăluiri de suflet.
Redăm o parte din dialog:
Cel mai bun prieten al Manuelei Hărăbor, fostul soț, de origine israeliană, stabilit în America. De ce nu a funcționat relația lor? „Poate și eu am fost mult prea drastică și am ținut cu dinții ca relația să fie totală, incluzându-l și pe copilul meu, poate nu am știut să îmi exprim dorințele foarte bine, cert e că undeva s-a produs ruptura”
I.V.: Nu a rezistat prea mult nici acea relație pe care ați avut-o, nici America. De câte ori ați iubit cu adevărat, cu intensitate și vi s-a întors iubirea, dragostea? Aia esențială?
M.H.: Aia esențială da, s-a întors, relația cu soțul meu, americanul, care era de origine israeliană a fost o relație puternică și foarte intensă și foarte importantă. Din păcate, acolo s-au mai întâmplat niște lucruri care nu au ținut neapărat de neputința lui, sau de neputința mea, sau de dezinteresul unuia sau al altuia. Era oricum complicat. Eu veneam cu un copil. Copilul meu era un copil special, cred că aici e problema iubirilor în general. Faptul că nu poți să vezi întreaga imagine și oamenii în general sunt pentru fiecare. Fiecare își vede interesul și dorința, negândindu-te că dacă ai iubire, ai și pentru ce te înconjoară și e alături de tine. Și uite că din punctul acesta de vedere nu a mers. Poate și eu am fost mult prea drastică și am ținut cu dinții ca relația să fie totală, incluzându-l și pe copilul meu, poate nu am știut să îmi exprim dorințele foarte bine, cert e că undeva s-a produs ruptura. Și fractura. Am rămas prieteni în continuare și după ce ne-am despărțit. Și pot spune cu mâna pe inimă, dacă e să dau timpul înapoi, cel mai bun prieten al meu dintotdeauna a fost soțul meu.
Căsnicia, o jertfă pentru Manuela Hărăbor? „Dar într-adevăr e o jertfă să ajungi să te îndrăgostești de un om străin.”
I.V.: Spuneți undeva că secretul unei relații e să dai un bărbat pe brazdă și că nu prea ați reușit asta. Ce înseamnă?
M.H.: Nu să îl dai pe brazdă, e valabilă și reciproca. Mă uit acum din ce nu am reușit eu, e o jertfă căsnicia până la urmă, or dacă nu înțelegi lucrul acesta de la început sau nu ai oameni care să spună din afară, că de asta e important, dar deja era târziu, eram măritată și despărțită de două ori, importanța unui duhovnic de exemplu înainte să faci un pas. De ce un duhovnic îi spovedește pe ambii soți, ca o regulă, înainte de a-i cununa? Așa trebuie să faci. Târziu am înțeles lucrurile astea. Dar într-adevăr e o jertfă să ajungi să te îndrăgostești de un om străin. Te-ai îndrăgostit, e o inflamație așa, de moment. Inflamația aia nu are cum să țină o viață întreagă. Se transformă și capătă o altă consistență. Or dacă tu nu înțelegi că în căsnicie nu trebuie să existe competiție, că odată e unul mai puternic, altădată e celălalt mai obosit, să încerci să schimbi rolurile. Regulile astea, nu? Să zici „nu, eu niciodată nu o să fac piața, că piața trebuie să o facă bărbatul” și „Nu, nu o să gătesc niciodată, că trebuie să gătească nevasta”. Aici deja se ajunge la competiție și lucrul acesta dăunează. Eu cred că e o continuare a rolului fiecăruia.
Despre competițiile din relațiile de cuplu. Manuela Hărăbor: „Eu ce am pierdut în viață a fost din cauza mândriei, a orgoliului”
I.V.: Cum faci să elimini competiția? Se poate?
M.H.: Nu știu, să îți mai lași puțin din mândrie. Eu asta am învățat de-a lungul timpului. Mândria și orgoliul sunt răul a toate. Începutul răului, nu există ceva peste. Toate căderile sunt din mândrie și din orgoliu. Eu ce am pierdut în viață a fost din cauza mândriei, a orgoliului, toate lecțiile pe care le-am primit, le-am primit tocmai pentru a frâna aceste apucături. Dar sunt omenești, și trebuie să încerci măcar să te lupți împotriva lor. Eu mă lupt în fiecare zi. Poate reușesc, poate nu, dar conștientizez că aici e sâmburele răului. În viețile tuturora.
I.V.: Am evocat o întâlnire pe care am avut-o în iunie 2017. O lună destul de agitată politic, pentru mine, în orice caz. Atunci mi-ați dăruit o icoană cu Sf. Ioan Botezătorul.
M.H.: Da, să vă spun acum „la mulți ani!” că ieri au fost Sfinții Trei Ierarhi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
