Vă amintesc un alt caz de presă care merită comentat. În timp ce societatea românească digera cu greu victoria lui Băsescu, din 2009, iar acuzațiile de fraudă circulau pe scară largă, presa era servită cu un filmuleț, în care se părea că Mircea Geoană primește șpagă 5000 de euro. Deontologii nu și-au făcut probleme: filmul nu a fost vândut de un amator lacom, ca filmulețul cu Boc gol, ci pus gratis la dispoziția opiniei publice. O fi fost cumva vorba despre serviciile secrete sau despre procurori aflați în slujba puterii? Nu a contat.

 Bine că nu i se vedeau fesele, ci fața. Nici nu a fost luată în calcul ipoteza că filmul fusese realizat de un fost deputat, care s-a sinucis și, la percheziție, a furnizat ”organelor” materia primă pentru atacarea liderului Opoziției din acea vreme.

Narcisa Iorga, de la CNA, nu a tremurat nicio secundă că imaginea unui om și a unui partid sunt distruse de un film care, ulterior, s-a dovedit un fâs: exact suma respectivă era înscrisă în registrul donațiior, la tribunal, iar scena se petrecuse în public, cu mulți martori, la o ședință. Atunci nu s-au cerut excluderi din presă, nici sancțiuni, cu toate că imaginile n-au fost blurate, nici veridicitatea lor n-a fost verificate, din două surse, altele decât ofițerul acoperit și cel de legătură...

Nu cred că difuzarea fundului boculian distruge presa românească, nici că mogulii care au alte afaceri și investesc în presă ar fi mai răi decât mogulii din presă care nu-și plătesc taxele și se fac preș la picioarele oricui conduce fiscul.

Dacă presa era compromisă de un funduleț sau de un funduloi, ca să fim exacți, în Anglia nu mai existau alte ziare în afara celui financiar, care l-a premiat pe Ialomițianu. Cei care dau verdicte totale, de tipul ”ar trebui excluși din jurnalism ”, ”e o rușine” ș.a.m.d. atacă deopotrivă publicul și democrația. Publicul e considerat de acești deontologi ca fiind fără discernământ, astfel încât trebuie protejat mental de către o instituție care să se substiuie telecomenzii sau mouse-ului. De aici până la o Narcisa Iorga cu chelie și rachetă de tenis, care să împartă legitimații de presă ca foștii cenzori de la CC, nu mai e decât un pas.

Riscul ca persoanele din noul Comitet de presă și edituri să slujească puterea e mai grav decât riscul de leșin, care le-ar lovi pe ființele cu naturelul simțitor atunci  când văd și alte gropițe decât cele din obraji.

Personal, cred că e loc pentru toți sub soare: și pentru Capatos ( la care nu m-am uitat niciodată, ceea ce îi sfătuiesc și pe cei lezați de nuditate sau maneliști) și pentru CT Popescu, împreună cu alte articole serioase din Gândul, cum ar fi  ”Creatura jumătate om, jumătate oaie”, publicat chiar în ziua sinistrului fesier.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News