Poate că nu se simte, dar ochii noștri fac în mod constant mișcări rapide și minuscule numite sacade, captând informații noi, pe măsură ce ne concentrăm privirea asupra diferitelor lucruri din lume. Pe măsură ce facem acest lucru, creierul nostru primește input - și, în funcție de obiectul privirii noastre, se dovedește că activitatea creierului poate fi destul de unică.

„Deși de obicei nu percepem propriile mișcări ale ochilor, schimbarea bruscă a inputului vizual are consecințe substanțiale la nivel neuronal”, explică cercetătorii într-un nou studiu condus de primul autor și specialist în neuroștiință cognitivă Tobias Staudigl de la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen.

Într-un experiment, Staudigl și colegii cercetători au lucrat cu 13 pacienți cu epilepsie, cărora li s-au implantat electrozi în creier pentru a le monitoriza starea.

Astfel, pacienții au consimțit să participe la un studiu în care au fost instruiți să vizualizeze în mod liber o serie de stimuli vizuali afișați pe un ecran, inclusiv imagini cu fețe umane, fețe de maimuță și, de asemenea, imagini fără fețe (imagini cu flori, fructe, mașini, etc).

În timp ce făceau acest lucru, un sistem de urmărire a ochilor bazat pe cameră a monitorizat obiectele pe care le priveau, iar electrozii au monitorizat simultan activitatea neuronală în amigdală și hipocamp - părți distincte ale creierului care sunt ambele implicate cu diferite aspecte ale procesării amintirilor.

Ce se întâmplă în creier atunci când privim fețe umane?

Când participanții s-au uitat la fețele umane, neuronii s-au declanșat și s-au sincronizat între amigdală și hipocamp într-un model specific care era diferit de rezultatele celorlalți stimuli - pe care echipa îl interpretează ca o dovadă a modului în care creierul gestionează codificarea memoriei pentru informații sociale importante, distinct de alte obiecte non-sociale.

„Am putea argumenta cu ușurință că fețele sunt unele dintre cele mai importante obiecte la care ne uităm”, spune autorul principal al studiului, Ueli Rutishauser, cercetător în neuroștiință la organizația nonprofit de asistență medicală și cercetare Cedars-Sinai din Los Angeles.

„Luăm o mulțime de decizii extrem de semnificative pe baza privirii chipurilor, inclusiv dacă avem încredere în cineva, dacă cealaltă persoană este fericită sau supărată sau dacă am mai văzut acea persoană”, a mai spus acesta.

Se știe de mult că a privi fețele umane face ca neuronii să se declanșeze în amigdală mai mult decât pentru alte forme de stimuli, deși motivele pentru care se întâmplă acest lucru au rămas incerte.

„O ipoteză este că aceste semnale sunt transferate de la amigdală prin proiecții puternice către hipocamp, unde ridică și prioritizează procesarea hipocampală a stimulilor cu o semnificație socială și emoțională ridicată”, scriu cercetătorii.

O altă constatare cheie a fost că o comunicare la distanță între diferite părți ale creierului a crescut atunci când au fost prezenți stimuli sociali, scrie ScienceAlert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News