Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Ce s-a găsit în sângele oamenilor care trăiesc mult
Foto: Freepik
Centenarii reprezintă grupul demografic al populației lumii cu cea mai rapidă creștere, cu cifre dublându-se aproximativ la fiecare zece ani începând cu anii 1970.
Cât timp pot trăi oamenii și ce determină o viață lungă și sănătoasă au fost subiecte de interes de când lumea. Platon și Aristotel au discutat și au scris despre procesul de îmbătrânire acum peste 2.300 de ani, potrivit Science Alert.
Totuși, căutarea de a înțelege secretele din spatele longevității excepționale nu este ușoară.
Ea implică dezvăluirea interacțiunii complexe a predispoziției genetice și a factorilor stilului de viață și a modului în interacționează de-a lungul vieții unei persoane.
Un studiu recent publicat în GeroScience a dezvăluit câțiva biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani.
Nonagenarii și centenarii au fost de multă vreme de un interes intens pentru oamenii de știință, deoarece ne pot ajuta să înțelegem cum să trăim mai mult și, poate, de asemenea, cum să îmbătrânim fiind mai sănătoși.
Până acum, studiile asupra centenarilor au fost adesea la scară mică și s-au concentrat pe un grup selectat, de exemplu, excluzând centenarii care locuiesc în case de îngrijire.
Set uriaș de date
Un sistem IA a comparat profilurile biomarkerilor măsurați de-a lungul vieții în rândul oamenilor cu viață excepțional de lungă și celor cu viață mai scurtă până în prezent.
S-au comparat profilurile biomarkerilor persoanelor care au continuat să trăiască după vârsta de 100 de ani și ale celor cu viață mai scurtă și s-a investigat legătura dintre profiluri și șansa de a deveni centenar.
Cercetarea a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși evaluărilor de sănătate la vârsta de 64-99 de ani - aceștia erau un eșantion din așa-numita cohortă Amoris.
Acești participanți au fost apoi urmăriți prin datele din registrul suedez timp de până la 35 de ani. Dintre acești oameni, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la 100 de ani. Majoritatea (85%) centenarilor erau femei.
Au fost incluși 12 biomarkeri pe bază de sânge, legați de inflamație, metabolism, funcție hepatică și renală, precum și potențiala malnutriție și anemie. Toate acestea au fost asociate cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studiile anterioare.
Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric – un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente.
S-au analizat, de asemenea, creatinina, care este legată de funcția rinichilor, și fierul și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), care este legată de anemie. În cele din urmă, s-a investigat și albumina, un biomarker asociat cu nutriția.
Rezultate
S-a descoperit că, în general, cei care au ajuns la a suta de ani au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric începând cu 60 de ani.
Deși valorile mediane nu au diferit semnificativ între centenari și non-centenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au afișat rareori valori extrem de mari sau foarte scăzute.
De exemplu, foarte puțini dintre centenari au avut un nivel de glucoză peste 6,5 mmol/L de-a lungul vieții sau un nivel al creatininei peste 125 µmol/L.
Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și non-centenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice.
Când s-a urmărit care biomarkeri au fost legați de probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, s-a constatat că toți, cu excepția a doi (alaninaminotransferaza și albumină), dintre cei 12 biomarkeri au arătat o legătură cu probabilitatea de a împlini 100 de ani. Aceasta a fost chiar și după ce s-a luat în considerare vârsta, sexul și povara bolilor.
Persoanele cu niveluri mai mari de glucoză, creatinină, acid uric și markeri ai funcției hepatice au avut o șansă mai scăzută de a deveni centenare.
În termeni absoluți, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale.
Pentru acidul uric, de exemplu, diferența absolută a fost de 2,5 puncte procentuale. Aceasta înseamnă că persoanele din grupul cu cel mai scăzut acid uric au avut o șansă de 4% să împlinească 100 de ani, în timp ce în grupul cu cel mai mare nivel de acid uric au ajuns la 100 de ani.
Dar faptul că diferențele dintre biomarkeri ar putea fi observate cu mult timp înainte de moarte sugerează că genele și stilul de viață pot juca, de asemenea, un rol.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
