Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
„Ce nu te omoară te face mai puternic”. De unde vine expresia și cât de mult rău poate face mai ales tinerilor - studiu
foto: Wiki Commons
Friedrich Nietzsche a lansat mai multe teorii care au stârnit controverse.
Expresia „Ceea ce nu te omoară te face mai puternic,” popularizată de Friedrich Nietzsche și Kelly Clarkson, a devenit o mantra bine cunoscută și folosită des în zilele noastre. Aceasta sugerează că înfruntarea adversităților de orice fel poate duce la dezvoltare personală și reziliență. Totuși, realitatea din spatele acestei zicale este mai complexă decât pare. Cercetările privind stresul posttraumatic indică faptul că, după experiențe nefavorabile și provocări care ne pun în dificultate, unele persoane pot experimenta o stimă de sine crescută și relații interpersonale îmbunătățite. Dar... să nu uităm de reversul medaliei!
Un studiu realizat pe studenți, amintit și în publicația Medium, a relevat că, deși un număr mic de persoane au arătat schimbări pozitive după evenimente traumatice, nu s-a observat o legătură clară între impactul acestor cuvinte și îmbunătățiri psihologice reale. Ideea că adversitatea duce automat la creștere poate fi dăunătoare pentru cei care au suferit recent o traumă. Mai cu seamă pentru tineri care sunt în formare și pot fi descurajați ușor de orice remarcă care are potențial să lezeze stima de sine și să-i oprească din evoluție.
Această perspectivă poate crea așteptări nerealiste și îi poate face pe indivizi să se simtă incompetenți dacă nu observă schimbări pozitive imediate. Deși unii oameni pot deveni mai puternici după ce înfruntă greutăți, acest lucru nu este valabil pentru toată lumea. Este esențial ca recuperarea posttraumatică să fie abordată cu empatie și înțelegere și să se recunoască faptul că fiecare persoană are un parcurs unic. În loc să ne concentrăm pe ideea singulară de forță obținută prin suferință, ar trebui să susținem eforturile individuale de vindecare și să încurajăm găsirea unor căi proprii către reziliență - spun specialiștii.
"Morala sclavilor" și alte experimente psihologice ale lui Nietzche
Friedrich Nietzsche nu a desfășurat experimente psihologice în sensul empiric sau științific al termenului, așa cum înțelegem astăzi în domeniul psihologiei. Nietzsche a fost un filosof german ale cărui lucrări au explorat în mod profund natura umană, moralitatea, religia, cultura și sensul existenței. Cu toate acestea, Nietzsche a abordat și a analizat frecvent aspecte ale psihologiei umane în scrierile sale filosofice.
Iată câteva exemple ale modului în care Nietzsche a investigat și a teoretizat asupra psihologiei umane, de unde și unele învățături care uneori, în funcție de situație, pot face mai mult rău decât bine:
Auto-reflecție și introspecție: Nietzsche a folosit adesea introspecția pentru a explora și a înțelege motivațiile, dorințele și comportamentele umane. El a analizat propriile experiențe și gânduri pentru a ajunge la concluzii despre natura umană. Oamenii de știință cred însă că prea multă introspecție nu este deloc benefică naturii umane și că meditația excesivă la valori și principii poate crea efect de bumerang iar omul să se demoralizeze ușor, să intre în depresie, să se simtă inutil, neînțeles și abandonat de societate.
Analiza moralității și a valorilor: Nietzsche a investigat originile și funcțiile moralității și valorilor umane. El a criticat moralitatea tradițională și a susținut că aceasta era adesea folosită pentru a controla și a suprima individul. În schimb, el a propus conceptul de "morala stăpânilor" și "morala sclavilor", analizând modul în care diferite sisteme de valori influențează comportamentul și psihologia umană.
Conceptul de voință de putere: Unul dintre conceptele centrale ale filosofiei lui Nietzsche este "voința de putere" (Wille zur Macht). El a propus că toate ființele vii sunt motivate de o dorință fundamentală de a-și extinde puterea și influența. Acest concept este unul cheie pentru înțelegerea motivațiilor și comportamentelor umane în viziunea lui Nietzsche. Din nou, s-a ajuns la concluzia că ambițiile exacerbate pot duce la dezamăgire și mai departe la depresie, anxietate și izolare.
Critica religiei și a efectelor sale psihologice: Nietzsche a analizat și impactul religiei asupra psihologiei umane, criticând în special creștinismul pentru promovarea unei moralități pe care o considera dăunătoare dezvoltării individuale și autonomiei. El a susținut că religia poate încuraja supunerea și slăbiciunea în locul puterii și a încrederii de sine.
Analiza resentimentului: Nietzsche a explorat conceptul de resentiment, explicând cum indivizii care se simt neputincioși sau oprimați pot dezvolta o aversiune și o ură față de cei pe care îi percep ca fiind superiori sau puternici. Acest resentiment poate duce la dezvoltarea unei moralități care valorizează slăbiciunea și condamnă puterea și succesul.
Deși Nietzsche nu a realizat experimente psihologice în sensul tradițional al cuvântului, el a oferit contribuții semnificative la înțelegerea psihologiei umane prin abordarea sa filosofică și introspectivă. Lucrările sale continuă să influențeze atât domeniul filosofiei, cât și al psihologiei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
