Istoricul Adrian Niculescu a prezentat detalii mai puțin cunoscute despre Revoluția de la 1848 din Țara Românească.

Revoluția de la 1848 din Țara Românească a avut în spate nu doar entuziasm revoluționar, ci și o rețea complexă de relații diplomatice și strategii subtile, dezvăluie istoricul Adrian Niculescu într-un interviu pentru DC NEWS. Potrivit acestuia, Ion Ghica a jucat un rol esențial în declanșarea mișcării, acționând cu susținerea unor cercuri influente, inclusiv britanice, și purtând discuții directe cu oficiali otomani la Constantinopol.

"Ghica s-a dus la Constantinopol înarmat cu două pașapoarte, unul cred că eliberat de autoritățile britanice. Legătura lui Ion Ghica cu autoritățile britanice, să nu uităm că autoritatea britanică însemna consulul Calhoun de aici de la București și este vorba despre familia Grant, familia lui Rosetti după Mary Grant, adică cumnatul lui C. A. Rosetti", a spus istoricul Adrian Niculescu în cadrul interviului DC NEWS.

Jurnalistul Val Vâlcu a completat contextul: „După care pe terenurile respective s-a construit podul Grant”, remarcă la care istoricul a confirmat scurt: „Exact”.

Apoi, istoricul Adrian Niculescu a adus la lumină detalii fascinante despre rețeaua de relații și despre modul în care autoritățile otomane au „sprijinit discret” Revoluția de la 1848, sub pretextul unei epidemii de holeră și al unei carantine simbolice, detalii care, de altfel, pot rescrie în parte înțelegerea clasică a evenimentelor.

Oficial, turcii erau cu rușii

"Și Granții ca să spun așa, marele C. A. Rosetti vorbea despre nevasta lui, despre Maria Rosetti - granta. Ea era sora unui Effingham Grant care era cu rang consular, funcționar consular, Calhoun era consulul, el era funcțional la Consulatul Britanic din București, înarmat cu două pașapoarte, cred că încă unul franțuzesc, trece în Imperiul Otoman (Ion Ghica n.r) și merge la Constantinopol, trece cu barca cu vâsle, protejat însă de fratele său Christian Tell. Deci Bălcescu - Ghica - Tell, acesta este nucleul-nucleului.

Trece la Constantinopol, acolo are o discuție cu viziru, el provenea dintr-o familie care dădea încredere turcilor - e vorba de familia Ghica - și el merge acolo și spune: "Noi avem de gând să facem o revoluție". La care turcii spun: "bună idee. E împotriva rușilor, nu?". Evident că este împotriva rușilor, că ăia erau cu realitatea puterii și atunci turcii, vizirul îi spune: "domnule Ghica, noi vă cunoaștem familia, suntem prieteni, dar oficial suntem în două tabere diferite că noi am semnat documentele de la 1815 de la Paris, deci noi suntem cu dumneavoastră, evident, dar oficial suntem cu rușii. Găsiți dumneavoastră o soluție".

Cum au mers turcii spre Țara Românească "grăbindu-se foarte încet"

Și au găsit o soluție turcii: să se oprească la semafor, să se oprească la trecerea de tren, care nu erau pe atunci în Balcani în niciun caz, dar vorbesc metaforic, și mai ales s-au grăbit încet.

Au mers spre Țara Românească grăbindu-se foarte încet, timp în care aici s-a petrecut revoluția la 11 iunie și când au ajuns s-au izbit de altceva nemaipomenit - holera. Epidemie de holeră în Țara Românească. A venit sanitarul Țării Românești care le-a explicat că nu se trece că e pericol de holeră. Și atunci aliotmanul, condus de Suleiman Pașa, verișorul sultanului, un tip nemaipomenit, a zis: "În cazul ăsta noi nu putem intra, 40 de zile stăm în carantină". Și au rămas acolo, au așteptat la Ruse. Din când în când Suleiman se ducea la București și era întâmpinat magnific, iar pictorul Rosenthal, austriac care vorbea franceză cu revoluționarii noștri, i-a făcut portretul lui Suleiman și, în același timp, cu hârtie creponată, cu ceva, amenaja clădirea viitorului teatru național, care era aproape gata. Și atunci, această trupă de ocupație era întâmpinată la București cu niște explozii de bucurie - "trăiască măria sa verișorul sultanului" deoarece fiecare strigăt de "trăiască sultanul" era "jos rușii" de fapt", a continuat istoricul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News