Lingvista Rodica Zafiu, explicații

„În ultima vreme, presa românească utilizează intens cuvântul beizadea, pentru a desemna, depreciativ, pe fiul sau fiica unor persoane cu poziție socială sau situație economică privilegiată. (...) Atestat la 1590 (conform dicționarului Tiktin), circulând în numeroase variante populare (bezădea, băzdadea, bizadea etc.), termenul s-a păstrat în actualitate prin referințele istorice și literare, prin aparițiile sale – cu sensul denotativ, originar, „fiu de prinț”.

Dicționarele turcești actuale consemnează etimonul beyzade, cu o definiție lipsită de conotații negative („son of a prince; noble or refined person”, Redhouse,1998). În româna veche circula și șahzadea „fiu de sultan sau de împărat” (din tc. șahzade); nefiind aplicabil la realitățile strict locale, termenul nu a căpătat sensuri figurate.

Sensul ironic dezvoltat în română - de beizadea - e înregistrat deja de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) și confirmat de Dicționarul limbii române (DA 1913: „azi mai mult în ironie”), de Dicționarul lui Scriban (1939) etc.; nu e totuși precizată natura sa.

Valoarea peiorativă s-a dezvoltat, probabil, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în care discursul politic al României moderne (nu numai cel al tinerilor franțuziți) revalorifica ironic vocabularul de origine turcească. Era epoca în care primul ministru Brătianu era poreclit Vizirul, iar două poezii-pamflet ale lui Bolintineanu se intitulau Beizadea Costache din București către beizadea Costache din Ploiești...

Uzul peiorativ se bazează pe degradarea comică a semnificației (de la „prinț” real la „pretins prinț”, „ins care se crede prinț”), dar și pe conotațiile balcanice ale termenului (asocierea cu alte turcisme din sfera corupției și a decăderii) și chiar pe forma feminină, care intensifică valoarea negativă a insultelor aplicate cu precădere bărbaților (haimana, lichea, hahaleră etc.)", explică lingvista Rodica Zafiu pentru dexonline.ro.

Definiția din DEX

BEIZADEA s.f. (Mold., ȚR.) Fiu de domn, prinț.

A: Au chemat împărăție pe ficiorul lui Antonie-Vodă, pe Alexandru beizade, la Poartă. PSEUDO-COSTIN, 27v. Avea doi feciori, beizadele, pre Antiohie și pe Dimitrașco. NECULCE. Au fost rămas la mare scăpăciune atît domnii mazili cît și bezedelele. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O beizadea mică. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-COSTIN, 32r; PSEUDO- AMIRAS (gl.); GHEORGACHI; H 17792, 97r.

B: Înțelegînd Ștefan beizdadea că va să i se mărite logodnica, au dat jalbă la împăratul și au făcut ferman la Duca-Vodă să-i dea pre fie-sa lui, dacă s-au logodit. R. POPESCU.

Variante: beizade (PSEUDO-COSTIN, 27v, 32r; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), beizdadea (R. POPESCU), bezădea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bezedea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. beyzade. 

Vezi și:Ce înseamnă, de fapt, "martalog". Definiția din Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News