Cunoscută drept una dintre cele mai perfide metode de tortură psihologică inventate vreodată, „tortura albă” nu lasă urme fizice, dar distruge mintea în mod sistematic. Originară din Iranul anilor ’90, această practică radicală se bazează pe izolare extremă, privare senzorială și lipsa totală a culorii, fiind considerată de supraviețuitori drept un atac direct asupra identității umane.

„Tortura albă” este o formă de izolare senzorială totală în care prizonierul este privat nu doar de libertate, ci și de cele mai fundamentale repere ale realității. Camera în care este închis este complet albă: pereții, podeaua, tavanul, patul și chiar hainele purtate de deținut sunt albe, fără niciun contrast vizual, conform Ladbible. Lumina este constantă, furnizată de neoane plasate strategic astfel încât să elimine complet umbrele – eliminând astfel orice percepție de adâncime sau trecere a timpului.

Pe lângă acest decor steril, și mâncarea este adaptată metodei – simplu orez alb, nesărat, servit pe farfurii albe de unică folosință. Gardienii nu vorbesc niciodată și poartă încălțăminte special concepută pentru a nu scoate niciun sunet. Pereții sunt izolați fonic, iar orice formă de comunicare cu lumea exterioară este complet interzisă.

 

Psihicul, ținta principală: „Nu mai știam cum arată părinții mei”

Această metodă teribilă nu urmărește provocarea durerii fizice, ci distrugerea psihică a individului. Prizonierii supuși „torturii albe” dezvoltă rapid simptome severe: halucinații, dezorientare, pierderea identității și, în cazuri extreme, psihoze.

Unul dintre cei mai cunoscuți deținuți care a supraviețuit acestui tratament este Amir Fakhravar, fost student la medicină, care a fost închis în regimul „alb” timp de opt luni într-o secție secretă a închisorii Evin din Iran.

„Nu vedeam nicio culoare, toată celula era albă, hainele noastre erau albe, și lumina, 24 de ore din 24, era albă. Mâncarea noastră era orez alb. Nu puteam vedea nicio culoare și nu puteam auzi nicio voce”, a relatat el într-un interviu pentru CNN. „După acele luni, nu mi-am putut aminti chipul tatălui meu și al mamei mele. Când m-au eliberat, nu eram o persoană normală.”

 

Frica, arma supremă a regimului

Fakhravar a fost arestat la vârsta de 17 ani pentru că a criticat regimul iranian, dar nu a înțeles inițial de ce atitudinea sa a fost întâmpinată cu o asemenea cruzime. În cele din urmă, avea să afle că nu era vorba doar despre el. „Mi-am dat seama că vor să injecteze frică în toată societatea iraniană. Vor să spele creierul tuturor copiilor din Iran”, a explicat el.

Tortura albă nu este doar o formă de pedeapsă, ci o armă psihologică folosită pentru a elimina rezistența, a obține confesiuni forțate și a înăbuși orice tentativă de reformă sau opoziție. Amnesty International a documentat metoda, menționând că prizonierilor le era interzis să vorbească, iar comunicarea cu gardienii era posibilă doar printr-un sistem de semnalizare tăcut – o foaie de hârtie albă introdusă sub ușă.

 

Practica s-a răspândit în alte colțuri ale lumii

Deși își are originile în Iran, această metodă extremă de tortură psihologică a fost semnalată ulterior și în alte părți ale lumii. Au fost raportate cazuri similare în Venezuela și chiar în Statele Unite, în special în cadrul unor unități de detenție unde izolarea totală a fost aplicată pe termen lung.

Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că tortura albă este aproape imposibil de demonstrat din punct de vedere fizic, dar are efecte devastatoare pe termen lung. Suferința celor care au trecut prin această experiență rămâne adesea ignorată de sistemul juridic internațional, în ciuda semnalelor de alarmă trase de foști deținuți și de ONG-uri.

 

O metodă „curată”, dar letală pentru minte

„Tortura albă” nu implică lovituri, lanțuri sau sânge. Este o metodă „curată”, fără urme, dar letală pentru mintea umană. O formă de tortură psihologică pură, care atacă exact ceea ce ne face umani: percepția, gândirea, memoria, identitatea.

Într-o lume în care metodele brutale de tortură sunt tot mai condamnate public, această formă sofisticată de cruzime reușește să treacă dincolo de radar, lăsând în urmă victime invizibile, dar profund afectate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News