Încă din anii 1980 companiile mari foloseau tehnica greenwashingului ca metodă de a face economie sau de a își crește veniturile mințind consumatorii.

În 2009, o companie a lansat o amplă campanie de marketing pentru a promova automobilele sale „clean diesel”. Prin reclame tipărite și televizate, inclusiv într-o reclamă de prim-plan la Super Bowl, producătorul auto a laudat o reducere drastică a emisiilor de gaze ale noilor modele de mașini. „Verde nu a fost niciodată atât de corect”, se lăuda reclama companiei foarte cunoscute, potrivit nrdc.org.

Dar câțiva ani mai târziu, Agenția de Protecție a Mediului din SUA (EPA) a descoperit că brandul de mașini instalase un software care îi permitea să înșele testele de emisii pentru 11 milioane dintre vehiculele sale. Mașinile așa-numite „clean diesel” ale producătorului auto produceau, de fapt, emisii de oxid de azot de până la 40 de ori peste limita legală. Scandalul rezultat, cunoscut sub numele de „Dieselgate”, a marcat unul dintre cele mai notorii exemple de marketing înșelător până în prezent - un fenomen cunoscut sub denumirea de „greenwashing” - și a costat în cele din urmă producăorul de automobile aproape 40 de miliarde de dolari.

Dar „greenwashing”-ul este adesea mult mai puțin senzațional și mult mai greu de identificat. Întâlnim în mod regulat afirmații eronate despre sustenabilitate pe ambalajele articolelor obișnuite din gospodărie, dar și în așa-numitele inițiative de sustenabilitate promovate de marile corporații. Având în vedere cât de urgente au devenit crizele climatice, de biodiversitate și de sănătate publică, este acum mai important ca niciodată să facem distincția între realitatea sustenabilității și ficțiune.

Ce înseamnă „greenwashing”?

„Greenwashing”-ul este acțiunea de a face afirmații false sau înșelătoare despre beneficiile „eco” ale unui produs sau ale unei practici. Poate fi o modalitate pentru companii de a continua sau extinde comportamentele lor poluante și dăunătoare, totodată manipulând sistemul prin care consumatorii bine intenționați și orientați spre sustenabilitate folosesc produsul în cauză. Termenul a fost de fapt inventat încă din 1986 într-un eseu al activistului de mediu Jay Westerveld. În timpul unei vizite la un hotel din Fiji, Westerveld a observat că se cerea oaspeților să-și refolosească prosoapele în numele planetei - o solicitare care ar fi economisit și bani pentru hotel. Între timp, hotelul, situat în apropierea unor ecosisteme insulare sensibile, se afla în plină expansiune.

În decadele care au urmat, mai multe exemple de „greenwashing” notorii au făcut senzație în presă. În anii '80, o companie producătoare de automobile a lansat campania People Do, lăudându-se cu munca acesteia în protejarea faunei sălbatice, în timp ce tot ea continua să verse petrol în ecosisteme sensibile și să contribuie la schimbările climatice. 

De ce companiile practică „greenwashing”-ul?

Pentru că a adopta o atitudine ecologică vinde.

În 2021, 85% dintre consumatorii globali au declarat că iau în considerare mai mult mediul în timpul cumpărăturilor decât făceau acum cinci ani, iar cel puțin o treime au afirmat că sunt dispuși să cheltuiască mai mulți bani pentru produse ecologice. Acest lucru este valabil în special pentru o nouă generație de consumatori conștienți social. Un studiu recent a arătat că generația Z consideră schimbările climatice cea mai mare problemă cu care ne confruntăm. „Scopul și impactul înseamnă mai mult în mintea tinerilor astăzi”, spune Andreas Rasche, expert în „greenwashing” și profesor la Copenhagen Business School. Tinerii sunt mai puțin dispuși să lucreze pentru companii pe care le consideră nepotrivite cu valorile lor și mai puțin dispuși să le susțină ca și consumatori, notează sursa menționată anterior.

Cu toate acestea, explică Rasche, nu este vorba doar despre „merele stricate sau oamenii simpli, necinstiți care încearcă să-i înșele pe alții”. În munca sa, el întâlnește adesea practici de sustenabilitate bine intenționate care nu își respectă promisiunea din cauza unei gestionări necorespunzătoare, comunicării interne slabe și lipsei de expertiză în domeniul sustenabilității în cadrul personalului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News