Aparatele foto au evoluat foarte mult, la fel si tehnicile de fotografiere. Fotografia aeriană a fost și va fi mereu spectaculoasă, însă nu se face așa ușor. Fotografiul fie trebuie să se urce într-un aparat de zbor, fie trimite camera foto pe motoplanor radiocomandat și face poza de la sol.

Am stat de vorbă cu fotograful Mircea Stoian (

Cât trebuie să investești

”Pornind de la zero, consider că investiția medie pentru a demara o afacere este cam de 50.000 de Euro. Aici sunt multe aspecte: dacă optezi pentru un motodeltaplan, costurile sunt mai scăzute, dar poți alege un avion proiectat și pentru scopul propus (aripa sus și fereastra de fotografiere), însă investitia este mai mare. Altfel, aceste mijloace de zbor pot fi inchiriate. Costurile la achiziția sau închirierea unui elicopter sunt semnificativ mai mari decât în cazul unui avion de aceeasi capacitate(2-4 locuri). La modelele radiocomandate investiția este între 3.000 și 5.000 de Euro, iî funcție de echipamentele alese.”, a explicat Mircea Stoain

O carieră cu aventuri

Mircea Stoain ne-a vorbit despre peripețiile prin care a trecut de-a lungul carieri. A început în anul 1992, când zbura cu un AN 2 și se chinuia să facă o fotografie, din cazua condițiilor nefavorabile.

”În anul 1992 singura opțiune de zbor era un avion AN 2. Este vorba de biplanul folosit la lucrări în agricultură, cu capacitate mare de transport și consum de combustibil ridicat, deci scump la închiriere. Zgomotul făcut de motor era infernal și îmi amintesc că vibrațiile erau puternice.

Așa mi-am început "cariera" de fotograf aerian. Timp de un deceniu, cu mici excepții, am folosit pentru zbor AN 2-ul. Condițiile de fotografiere nu erau favorabile, dar am multe amintiri plăcute și fotografii bune din acea perioadă. Da, după douazeci de ani este mai usor să fotografiezi din avion. Oricum, fiecare aparat are "chichițele" lui și trebuie să treci peste ele pentru a-ți face treaba.

Avioanele și elicopterele sunt făcute pentru zbor și de foarte puține ori am văzut facilități pentru fotografiere sau filmare. Fotograful este nevoit să se adapteze în permanență.

Îmi amintesc cu plăcere de zborurile făcute cu piloții Adrian Vasilache, Constantin Alexandru și Victor Guramba de la aerodromul Tuzla; se ridicau simultan două avioane pentru a fotografia - avion din avion, la 1200 de metri altitudine - saltul unor parașutiști. Două dintre fotografii au fost publicate și în revista de specialitate PHOTO - Franța.

Cu altă ocazie și în compania unui alt profesionist al zborului, Gică Dumitru, după un raid deasupra Deltei Dunarii ne-am confruntat la înapoiere cu vânt puternic din față. Astfel, consumul de combustibil a crescut și am aterizat pentru realimentare. Nu a fost suficient și, chiar în apropierea aerodromului, pilotul a decis că e mai bine să aterizeze din nou, într-un loc amenajat, pentru completarea cu 20 de litri de combustibil sosiți urgent, pe cale rutieră, de la aerodrom. Zborul rămas pâna la pista de  aterizare a fost de fapt un "salt" mai mare sș a durat numai cinci minute.

Mult mai recent, în 2011, am zburat în cerc, lângă Arad, mai bine de 15 minute, urmând indicația controlorului de zbor care dirija simultan și o aeronavă în care se afla un elev pilot și instructorul sau. Eu am amețit binișor, dar pentru pilotul Simion Campean, multiplu campion național la acrobație cu planorul, a părut o joacă de copii.”, a povestit fotograful

Contează mai mult fotograful decât aparatul

”De multe ori am observat că dialogul între doi fotografi se reduce la a-și compara camerele foto, obiectivele, alte accesorii. Eu cred că un profesionist se recomandă prin lucrările sale și e de dorit ca orice fotografie pe care o face să aducă privitorului un plus de informare, emoție, bucurie. Fotografiile aeriene sunt doar peisaje de natură, industriale sau urbane, fiind mai spectaculoase când obiectivul surprinde din înaltul cerului.

Mă pasionează și alte genuri de fotografie: reportaj, sport, documentara (arheologie, istorie), dar mă simt atras cel mai mult de imaginile aeriene. Și când te descurci relativ bine la viteză de 150 km/ora, celelalte genuri sunt mai ușor abordabile: aștepți sau pui o lumină potrivită, folosești trepiedul, miști obiectul ori modelul, refaci totul. În zbor toate acestea nu sunt posibile, acolo se ivesc alte probleme: alegerea înălțimii optime, uneori e vânt puternic sau în rafale, e nevoie să stabilești inspirat momentul fotografierii (așa rezultă o iluminare bună), trebuie să găsești soluția pentru a fotografia printr-un geam deschis al avionului sau elicopteruluișsi e musai să te înțelegi și coordonezi bine cu pilotul care îți e alături. Doar dacă mă refer la ceea ce se poate planifica, însă neprevăzutul și specificul fiecărei misiuni de fotografiere aeriana dă farmecul acestei activități.”, a mai spus Mirea Stoain.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News