Ce este burnout-ul parental și cum se poate trata. Psihologul Ana Maria Zamfir: Ai senzația că nu vei face față /video

"Nu ne bucurăm într-o relație dacă nu suntem fericiți. Și începem să evităm și să plasăm, eventual, responsabilitatea către altcineva. Ceea ce este mai interesant este că, de multe ori, se predă responsabilitatea creșterii copilului altcuiva. Preferăm să facem orice alt lucru, chiar și o muncă pe care în mod normal nu am face-o, dar o facem doar ca să scăpăm din acel burnout. Ca să nu ne simțim vinovați, mergem tot la muncă", a precizat Ana Maria Zamfir, referindu-se la mecanismele din spatele burnout-ului parental.

Ce putem face atunci când suntem depășiți de situație

"Trebuie folosit copilul în terapie. Folosit în sensul că nu este el cel care trebuie reparat, dar, fiind o motivație supremă pentru părinți, le poate activa dorința de a lucra la acest aspect. Una dintre modalitățile prin care putem "folosi" copilul este căutarea unei excepții, a unui motiv de bucurie, și construirea pe asta. Trebuie, în primul rând, să declanșăm partea afectivă și să crească încrederea faptului că putem reuși.

Ai senzația că nu ești bun, că nu ai cum să ieși de acolo, că nu vei face față. Ca psiholog, dacă arăți părinților că ai văzut sclipire, că există o speranță, le spui că ei au creat acea sclipire. Le arăți că se poate. Se poate să ieșim și singuri din burn-out, dar este foarte greu. Se poate, dar este cel mai bine cu ajutor, la fel cum și în depresie este bine să cerem ajutor. Este greu oricum să ieși din așa ceva, sunt niște tulburări destul de serioase, și atunci există posibilitatea să ieși foarte greu sau să nu ieși deloc. Și atunci, dacă poți să ceri un ajutor, e bine să o faci. Ajutorul poate însemna familia, partenerul sau părinții. În cazul părinților cuplului, aceștia nu trebuie să preia rolul parental ci doar să sprijine cu ceva, oferind ocazia celor care se confruntă cu această tulburare să fructifice o activitate care să îi ajute să se detașeze de probleme și care îi motivează", a mai precizat Ana Maria Zamfir.

Părinții din Occident sunt mai predispuși către epuizare parentală

Cercetările arată că anumite categorii de părinți sunt mai expuse pericolului de epuizare parentală. Un studiu realizat de către Consorțiul Internațional de Investigație a Epuizării Parentale (IIPB) a constatat că normele culturale joacă un rol semnificativ în predicția epuizării: părinții din țările mai individualiste (în mod specific, cele occidentale) prezintă rate mai mari de epuizare parentală decât cei din țările estice.

Culturile individualiste tind să valorifice competiția, performanța și perfecționismul, ceea ce crește nivelul de stres, reducând în același timp resursele prin descurajarea părinților de a solicita sprijin. În timp ce culturile orientale prioritizează în mod obișnuit obediența copiilor și respectul față de bătrâni, IIPB susține că în culturile occidentale predomină valori precum autoperfecționarea sau independența, ceea ce înseamnă că este mai puțin probabil ca acești copii să respecte instrucțiunile.

Persoanele care se confruntă deja cu factori multipli de stres, cum ar fi părinții singuri, părinții copiilor cu nevoi speciale și părinții imigranți, pot avea, de asemenea, un prag mai scăzut pentru creșterea nivelului de stres din cauza cerințelor continue ale parentalității.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News