Imensul scandal al Bac-ului va mai ține capul de afiș încă o săptămână. Mitocănia cu Regele a mobilizat societatea civilă, atâta câtă mai este ea, după ce intelectualii lui Băsescu s-au înregimentat, cu solde babane, în oastea lui Boc. Totuși, lumea uită. Diversiunea cu ”Vă ordon, treceți din nou Prutul!” a dat ceva de lucru tipilor care trag dungi galbene, de breaking news, pe ecran. După Medvedev, însă, nu prea văd cine mai are de comentat, ca să alimenteze subiectul. În afară de  PR și puțină campanie electorală, nu are cum ieși ceva din treaba asta.

Cert este că Traian Băsescu a reușit să ocupe agenda publică, restul societății evoluând la impuse. Impuse de către președinte sau  oamenii lui de încredere (de astă dată, Funny-riu Pixel a luat locul peștelui Lăzăroiu, ăla care codoșește legalizarea prostituției, doar-doar va deveni mai puțin antipatic, că popular nu poate fi decât Șeful cel mare).

Unii analiști spun că e o strategie de limitare a dezastrului. Băsescu mai sacrifică vreo câteva voturi, de la regaliști sau de la părinții ”loazelor”, pentru a abate atenția de la o înfrângere dureroasă: ”desființarea județelor-se va face!”. Nu s-a făcut,  dar i-a urcat în cap milioane de cetățeni revoltați de idee. Plus umilința de a vedea toată țara că ești la mâna ungurilor.

E un scenariu, dar alt efect colateral al acestor scandaluri mi se pare mai important. Hărmălaia a acoperit claxonul tras de Dacia, în Franța, Germania și Spania. Exporturile producătorului național au fost mai mici, în primele 6 luni ale anului, cu până la 40 la sută , pe piețele europene importante. În 2008, clasa politică respingea ideea de criză, deși existau numeroase semnale de alarmă. În 2009, ne pregăteam să trăim bine, dar de ce ne-a fost frică, n-am scăpat. Mie mi se pare că scenariul se repetă: afară e greu, ca urmare bunurile pe care România le exportă se vând mai slab, deci se fac noi concedieri. Se încasează mai puțin, deci se fac noi disponibilizări și reduceri de salarii.

Puterea actuală nu a reușit să construiască, doar să taie și să demoleze. O nouă criză economică va însemna noi sacrificii, după modelul știut: noi ne asumăm, voi suferiți, clientela nu pierde.

Diferența ar fi că, în 2012, ar trebui să aibă loc alegeri. Da, dar Traian Băsescu, Kelemen Hunor, Emil Boc, Varujan Palavragian și alți politicieni responsabili au arătat că în vreme de criză economică nu e bine să declanșezi o criză politică. Abia aștept ca moșul din Arad, care în 2009  îi ieșise președintelui înainte cu icoana, rugându-l să candideze, să apară acum în față la Cotroceni, rugându-l să suspende alegerile, până trece criza. Știți doar că Băsescu nu ascultă decât de glasul poporului și de interesul național!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News