După ce Administrația Prezidențială a anunțat că Traian Băsescu și-a făcut vizita medicală anuală au apărut mai puține scenarii privind starea sa de sănătate, ca de obicei. De regulă, internetul era plin de speculații, iar comunicatele oficiale erau întoarse pe toate fețele, plus informații pe surse și dezvăluiri ale jurnaliștilor de la Cotroceni.

Această tăcere ar putea fi chiar punctul de plecare al unui nou scenariu: Traian Băsescu și-a făcut analizele între Crăciun și Anul Nou tocmai pentru că în perioada Sărbătorilor poți să anunți și o bombă nucleară, lumea tot de stratul de zăpadă și de maioneza din salata de boef este mai interesată. Alte variante merg pe obsesia legată de presa de opoziție, atâta câtă a mai rămas. După ce a anunțat, în 2010, că există o directivă CSAT care îl obligă să facă un control la SMC, în fiecare an, iată că trecuse 2011 fără o propunere de suspendare pe motivul că nu s-a prezentat în fața comisiei medicale. De ce să le dea adversarilor ocazia să comenteze, nu mai bine își face temele? Unde mai pui că, odată controlul efectuat pe final de an, scapă de alte vizite obligatorii în primele luni ale anului, când se anunță lupte grele pe scena politică.

Cât îi privește pe cei câțiva forumiști care și-au exprimat speranța că Băsescu a fugit la spital după ce a văzut ce i s-a întâmplat lui Havel sau tovarășului Kim... trebuie să-i dezamăgesc. Știu sigur cum va arăta comunicatul care va fi emis joi , chiar dacă nu am văzut analizele.

În primul rând, l-am văzut pe Traian Băsescu pe 1 Decembrie și arăta bine. Fără machiaj e imposibil să ascunzi o problemă atât de gravă cum era cea evocată în scenariile amintite. Și nu era fardat, asta e clar!

În al doilea rând, Băsescu nu lasă nimic la voia întâmplării. Dacă exista riscul ca analizele să fie proaste, nu s-ar fi dus la SMC. Unde mai pui că, într-o țară în care multe instituții s-au remarcat prin servilism, n-o fi o comisie medicală (alcătuită din cine vrea șeful) ultima redută a democrației.

De ce nu s-ar victimiza Traian Băsescu, de ce nu ar da o dimensiune umană personalității sale,  dacă ar avea o suferință, ca oricare alt cetățean? Fiindcă este obligat ca, până în noiembrie 2012, să  fie perceput ca indestructibil. Supraviețuirea PDL și, mai nou, a UDMR se bazează integral pe Traian Băsescu. Asta este strategia lor electorală. Publicului trebuie să-i fie inoculată ideea că, orice ar face, USL nu va primi guvernarea. Fiindcă nu vrea Traian Băsescu, dar și fiindcă statul, pe care îl conduce acesta, se va opune, iar poporul e suficient de slab ca să accepte fatalitatea. Mai importantă chiar decât manevrele electorale este coeziunea membrilor PDL. Mai cu promisiuni, mai de frică, aceștia stau uniți, ceea ce e o performanță în sine. Dacă dispare șeful, dispar și ei, ca PNȚCD-ul.

O suferință oarecare, chiar și una banală, îl vulnerabilizează pe Traian Băsescu. În 2004, după ce și-a pus stenturi, Ion Iliescu a rămas singur în PSD. Probabil, de aceea a și pierdut alegerile interne, în 2005. Chiar dacă a supraviețuit, ca persoană, ca șef de partid a ieșit din cărți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News