Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
CCR: Articolul 222 din Codul de procedură penală, referitor la arestul la domiciliu, este neconstituțional
Autor: DCNews Team | Categorie: Stiri
Curtea Constituțională a decis, joi, cu unanimitate de voturi, că dispozițiile articolului 222 din Codul de procedură penală - referitor la durata arestului la domiciliu, sunt neconstituționale.
CCR a admis excepţia de neconstituționalitate ridicată față de dispozițiilor articolului 222 din Codul de procedură penală, din cauză faptului că nu există o limită maximă până la care se poate întinde măsura arestului la domicilliu.
”Curtea a constatat că, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul acestui articol termenul şi durata maximă a măsurii preventive a arestului la domiciliu luate în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.23 – libertatea individuală, art.25 – libera circulaţie, art.26 - viaţa intimă, familială şi privată, art.39 - libertatea întrunirilor, art.41 - munca şi protecţia socială a muncii şi, respectiv în art. 53 - restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale”, transmit judecătorii constituționali printr-un comunicat.
Citește și: Exclusiv: Ce se întâmplă cu arestații la domiciliu după decizia CCR
Iată prevederile articolului 222 din Codul de procedură penală:
„(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluţionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu şi dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei.
(9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.
(10) Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
arest la domiciliu
articolul 222 codul de procedura penala
ccr
curtea constitutionala
durata arestului la domiciliu
judecatori
neconstitutional
procurori
