Pietrele la rinichi (calculi) sunt depozite solide formate din minerale și săruri care se acumulează în rinichi.

Ce sunt pietrele la rinichi? 

Pietrele care se dezvoltă în tractul urinar (cunoscute ca nefrolitiază sau urolitiază) se formează atunci când urina devine excesiv de suprasaturată în raport cu un mineral, ducând la formarea, creșterea, agregarea și reținerea cristalelor în rinichi.

La nivel global, aproximativ 80% din pietrele la rinichi sunt compuse din oxalat de calciu amestecat cu fosfat de calciu. Pietrele compuse din acid uric, struvit și cistină sunt, de asemenea, comune și reprezintă aproximativ 9%, 10% și, respectiv, 1% din calculi. De asemenea, urina poate deveni suprasaturată cu anumite medicamente relativ insolubile sau metaboliții acestora, ceea ce duce la cristalizarea în canalele colectoare renale (pietre iatrogenice). 

Pietrele la rinichi afectează până la 5% din populație, cu un risc pe viață de a trece o piatră la rinichi de aproximativ 8-10%. Incidența crescută a pietrelor la rinichi în lumea industrializată este asociată cu standardele de viață îmbunătățite și este puternic asociată cu rasa sau etnia și regiunea de reședință. Se observă, de asemenea, o variație sezonieră, cu o saturație urinară ridicată de oxalat de calciu la bărbați în timpul verii și la femei la începutul iernii. Pietrele se formează de două ori mai des la bărbați decât la femei. Vârsta de vârf la bărbați este de 30 de ani; femeile au o distribuție bimodală pe vârstă, cu vârfuri la 35 și 55 de ani. Odată ce se formează un calcul la rinichi, probabilitatea ca un al doilea calcul să se formeze în decurs de cinci până la șapte ani este de aproximativ 50%.

Simptomele calculilor renali

O piatră la rinichi, de obicei, nu va provoca simptome până când nu se mișcă în interiorul rinichilor sau trece într-unul dintre uretere. Ureterele sunt tuburile care leagă rinichii și vezica urinară.

Dacă o piatră la rinichi se blochează în uretere, aceasta poate bloca fluxul de urină și poate cauza umflarea rinichilor și spasm ureterul, ceea ce poate fi foarte dureros. În acel moment, este posibil să aveți următoarele simptome:

•  Durere severă, ascuțită în lateral și spate, sub coaste
•  Durere care iradiază în abdomenul inferior și în zona inghinală
•  Durere care vine în valuri și fluctuează în intensitate
•  Durere sau senzație de arsură în timpul urinării

Alte semne și simptome pot include:

• Urina roz, roșie sau maro
• Urina tulbure sau urât mirositoare
• Nevoie persistentă de a urina, urinând mai des decât de obicei sau urinând în cantități mici
• Greață și vărsături
• Febră și frisoane dacă există o infecție

Durerea cauzată de o piatră la rinichi se poate modifica - de exemplu, mutarea într-o locație diferită sau creșterea în intensitate - pe măsură ce piatra se deplasează prin tractul urinar.

Cauzele pietrelor la rinichi

Formarea calculilor renali poate fi determinată de mai mulți factori, care pot varia de la persoană la persoană.

Unele dintre principalele cauze includ:

• Concentrații crescute de substanțe în urină: Unele substanțe, cum ar fi calciul, oxalatul, acidul uric și fosfații, pot fi prezente în cantități crescute în urină, ceea ce poate favoriza formarea de pietre renale.
• Dezechilibre în alimentație: Consumul excesiv de alimente bogate în oxalat sau sare, precum și consumul insuficient de lichide, poate crește riscul de formare a pietrelor la rinichi.
• Istoric familial: Există o predispoziție genetică pentru formarea pietrelor la rinichi. Dacă cineva din familia ta are antecedente de calculi renali, este posibil să fii și tu mai predispus la această afecțiune.
• Dezvoltarea rapidă a calculilor renali: Pietrele pot să se formeze atunci când urina devine prea concentrată și substanțele din ea încep să se cristalizeze și să se aglomereze rapid.
• Afecțiuni medicale: Anumite afecțiuni medicale, cum ar fi hiperparatiroidismul, infecțiile urinare recurente, bolile renale sau intestinale inflamatorii, pot crește riscul de formare a pietrelor la rinichi.
• Medicamente: Unele medicamente, cum ar fi diureticele, pot crește riscul de formare a pietrelor renale prin modificarea compoziției urinei.

Diagnosticul de pietre la rinichi

Diagnosticul unei pietre la rinichi începe cu un istoric medical, un examen fizic și teste imagistice. Medicii dumneavoastră vor dori să știe exact dimensiunea și forma pietrelor la rinichi. Acest lucru se poate face cu o scanare CT de înaltă rezoluție de la rinichi până la vezică sau cu o radiografie numită ”radiografie KUB” (radiografie rinichi-ureter-vezică urinară) care va arăta dimensiunea pietrei și poziția sa. Radiografia KUB este adesea obținută de chirurgi pentru a determina dacă piatra este potrivită pentru tratamentul cu unde de șoc.

Testul KUB poate fi utilizat pentru a vă monitoriza calculul înainte și după tratament, dar scanarea CT este de obicei preferată. La unele persoane, medicii vor comanda, de asemenea, o pielogramă intravenoasă sau LVP, un tip special de raze X a sistemului urinar care este luat după injectarea unui colorant.

În al doilea rând, medicii dumneavoastră vor decide cum să vă trateze piatra. Starea de sănătate a rinichilor dumneavoastră va fi evaluată prin teste de sânge și analize de urină. Sănătatea ta generală, precum și dimensiunea și locația pietrei tale vor fi luate în considerare.

Mai târziu, medicul dumneavoastră va dori să găsească cauza pietrei. Piatra va fi analizată după ce va ieși din organism, iar medicul dumneavoastră vă va testa sângele pentru calciu, fosfor și acid uric. De asemenea, medicul vă poate cere să vă colectați urina timp de 24 de ore pentru a testa calciul și acidul uric.

Tratamentul pietrelor la rinichi

Tratamentul calculilor renali poate varia în funcție de dimensiunea, localizarea, compoziția și gravitatea simptomelor.

• Administrarea de lichide: Consumul unei cantități adecvate de lichide, în special apă, poate ajuta la spălarea și eliminarea pietrelor mici din tractul urinar. Este recomandat să bei între 2 și 3 litri de apă pe zi pentru a menține o hidratare adecvată.
• Medicație pentru durere: Medicamentele antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau diclofenacul, pot fi prescrise pentru a ajuta la reducerea durerii asociate cu pietrele la rinichi.
• Medicație pentru a facilita eliminarea pietrelor: Anumite  medicamente, cum ar fi alfa-blocantele, pot fi prescrise pentru a ajuta la relaxarea mușchilor tractului urinar și la facilitarea eliminării pietrelor.
• Litotripsia extracorporală cu unde de șoc (LEUȘ): Această procedură implică utilizarea unor unde de șoc de mare intensitate pentru a sparge pietrele mari în bucăți mai mici, astfel încât acestea să poată fi eliminate mai ușor din tractul urinar.
• Ureteroscopie: Această procedură implică introducerea unui ureteroscop flexibil în tractul urinar pentru a localiza și elimina pietrele. Pietrele pot fi sparte în bucăți mai mici cu ajutorul unor instrumente speciale și apoi eliminate sau, în unele cazuri, pot fi extrase întregi.
• Chirurgie minim invazivă (chirurgie laparoscopică sau robot-asistată): În cazurile severe sau în cazul pietrelor mari și complicate, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a elimina pietrele.
• Tratamentul medical pentru prevenirea recurenței: După tratamentul pietrelor renale, medicul ar putea recomanda modificări ale stilului de viață și medicamente pentru a preveni recurența pietrelor.

Ceaiul verde și alte lichide pentru calculii renali

Pietrele urinare sunt asemănătoare arteriosclerozei în epidemiologie, mecanism, compoziție de calcificare și vârstă la apariția frecventă. Calcificarea care apare în arterioscleroză este inhibată de antioxidanți. Frunzele de ceai verde conțin aproximativ 13% catechine, care s-au dovedit a avea efecte antioxidante. Polifenolii prezenți în ceaiul verde, previn hiperuricemia, care este responsabilă de boala cronică de rinichi și arteriopatia preglomerulară.

Ceaiul verde are, de asemenea, un nivel ridicat de epigalocatechină galat, care creează, de asemenea, o piedică în formarea pietrelor la rinichi.
De asemenea, reduce inflamația și moartea celulelor. Astfel se dovedește a fi o terapie puternică împotriva cancerului. Ceaiul verde previne, de asemenea, stresul oxidativ cauzat în timpul infecției cu malarie, care duce la afectarea funcției renale, care este un motiv comun de deces în rândul pacienților cu malarie.

Extractele de ceai verde se leagă de oxalatul de calciu, permițând astfel cristalelor să ia forme diferite și, de asemenea, le împiedică să se adună împreună în rinichi pentru a forma pietre.

Potrivit cercetărilor, extractele de ceai verde fac oxalatul de calciu mai plat, formând astfel pietre plate, care nu sunt puternice și se descompun ușor.

Consumul unei cantități adecvate de apă este esențial în prevenirea și tratarea calculilor renali. Apa ajută la diluarea urinei și la reducerea concentrației substanțelor care pot contribui la formarea pietrelor. Este recomandat să bei între 2 și 3 litri de apă pe zi, sau chiar mai mult în funcție de nevoile individuale și de nivelul de activitate fizică.

Sucul de lămâie poate fi benefic pentru prevenirea formării pietrelor renale, deoarece conține acid citric, care poate ajuta la dizolvarea pietrelor de calciu și la prevenirea formării altor tipuri de pietre. Adăugarea unei lingurițe de suc de lămâie proaspăt stoarse în apă poate fi o modalitate bună de a crește aportul de acid citric.

Medicamente pentru pietre la rinichi

Tratamentul medicamentos pentru pietrele la rinichi poate fi prescris în funcție de tipul și dimensiunea pietrelor, precum și de starea generală a pacientului.

Analgezice și antiinflamatoare non-steroidiene cum ar fi ibuprofenul sau diclofenacul, sunt adesea prescrise pentru a ajuta la gestionarea durerii asociate cu pietrele la rinichi.

Medicamentele din clasa alfa-blocantelor, cum ar fi tamsulosina sau terazosina, pot fi prescrise pentru a ajuta la relaxarea mușchilor tractului urinar și la facilitarea eliminării pietrelor.

Pentru anumite tipuri de pietre, cum ar fi cele compuse din calciu sau acid uric, medicul poate prescrie medicamente pentru a reduce nivelurile acestor substanțe în urină și, astfel, pentru a preveni formarea sau recurența pietrelor.

Citratul de potasiu poate fi prescris pentru a crește nivelurile de citrat în urină, ceea ce poate ajuta la prevenirea formării pietrelor prin inhibarea cristalizării sărurilor.

Dacă există semne de infecție asociate cu pietrele la rinichi, medicul poate prescrie antibiotice pentru a trata infecția.

În cazul pietrelor compuse din oxalat de calciu, medicamentele care leagă oxalatul în intestine și împiedică absorbția acestuia pot fi utilizate pentru a reduce nivelurile de oxalat în urină.

Este important să urmezi întotdeauna recomandările medicului tău și să discuți despre orice tratament medicamentos propus înainte de a începe administrarea.

Cum prevenim formarea pietrelor la rinichi

Prevenirea eficientă a pietrelor la rinichi depinde de abordarea cauzei formării pietrelor. În general, pentru a preveni primele episoade de formare a pietrelor la rinichi sau episoadele secundare ale acesteia, este necesară o gestionare adecvată a dietei și utilizarea medicamentelor. Prevenirea primară a bolii pietrelor la rinichi prin intervenție alimentară este o inițiativă de sănătate publică cu costuri reduse, cu implicații sociale masive. Astfel, managementul nutrițional este cea mai bună strategie preventivă împotriva urolitiazelor.

Indiferent de etiologia de bază și de tratamentul medicamentos al bolii litiazei, pacienții trebuie instruiți să-și mărească aportul de apă pentru a menține un debit de urină de cel puțin 2 litri pe zi. O schimbare simplă și cea mai importantă a stilului de viață pentru a preveni bolile de pietre este să bei mai multă apă/lichide. Aportul suficient de lichide reduce saturația urinară și diluează promotorii cristalizării CaOx. Recomandările dietetice trebuie ajustate pe baza anomaliilor metabolice individuale. Pentru hiperoxaluria absorbtivă, se recomandă o dietă săracă în oxalat și un aport alimentar crescut de calciu.

Restricționarea proteinelor animale este, de asemenea, încurajată, deoarece proteinele animale oferă o încărcătură acidă crescută datorită conținutului său ridicat de aminoacizi care conțin sulf. Astfel, aportul ridicat de proteine reduce pH-ul urinei și nivelul de citrat și mărește excreția urinară de calciu prin reabsorbția osoasă. 

Prin urmare, dacă aveți o urină foarte acidă, este posibil să trebuiască să mâncați mai puțină carne, pește și carne de pasăre și să evitați alimentele cu vitamina D. În schimb, se recomandă un aport crescut de fructe și legume bogate în potasiu.

Oamenii care formează pietre de calciu li se spunea să evite produsele lactate și alte alimente cu conținut ridicat de calciu. Cu toate acestea, persoanele cu tendință de formare a pietrelor la rinichi nu trebuie sfătuite să restricționeze aportul de calciu decât dacă s-a știut că au un consum excesiv de calciu . Un aport redus de calciu duce la o absorbție intestinală crescută de oxalat, care în sine poate explica un risc crescut de formare a pietrelor. Suplimentele de calciu pot reduce absorbția oxalatului, deoarece calciul leagă oxalatul alimentar în lumenul intestinal.

Pentru prevenirea apariției pietrelor de oxalat de calciu, cistină și acid uric, urina trebuie alcalinizată printr-o dietă bogată în fructe și legume, luând citrat suplimentar sau pe bază de rețetă sau consumând ape minerale alcaline. Pentru formatorii de calculi de acid uric, guta trebuie controlată, iar pentru formatorii de calculi de cistină, aportul de sodiu și proteine trebuie limitat. Pentru prevenirea calculilor cu fosfat de calciu și struvit, urina trebuie acidificată. Pentru pietrele de struvită, acidificarea urinei este cel mai important pas.

Pacienții trebuie să fie monitorizați cu atenție pentru a se asigura că infecția s-a îndepărtat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News