În cursurile de parenting pe care le desfășurăm de multe ori părinții ne adresează următoarea întrebare: „Oare unde am greșit?” Exasperați, stresați, cu un sentiment de vinovăție sau de jenă, mulți părinți se consideră responsabili de succesul sau insuccesul copilului, atrage atenția profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.

De ce a devenit mult mai clară această tendință în ultimii ani? Pentru că – la fel ca în alte domenii – știința creșterii copiilor a tins spre un rețetar din ce în ce mai rigid. Trebuie să faci „asta”, altfel copilul tău nu o să ajungă așa cum trebuie. Trebuie să faci „asta” sau copilul tău nu o să ajungă pe culmile succeului... Consecința a fost o goană a părinților stresați după „rețeta fericirii” care să le spună – clar și sigur – cum să crească perfect copii perfecți. Am uitat în toată această ecuație că nu toți copiii sunt la fel (după cum nici toți părinții nu sunt la fel), am uitat de blândețe, de răbdare, de echilibru și ne-am înscris cu toții: părinți, copii, profesori în această cursă pentru a crește copilul perfect.

[citeste si]

Dincolo de absurditatea – evidentă – a aceste idei, trebuie să accentuez un lucru pe care, de altfel, cred că l-ați observat până acum: sunt multe rețete „unice”, sunt multe cărți de parenting care promit „poțiunea magică” și ele nici măcar nu spun/cer/demonstrează același lucru. Nu există o rețetă unică, ci ... mai multe rețete „unice”. Nu spun prin asta că astfel de cărți de parenting nu sunt utile: un părinte educat este un părinte mai pregătit pentru situațiile problematice care urmează în viața copilului său. Ceea ce vreau să subliniez este că se cuvine să abordăm viața ca pe o experiență despre care nimeni nu știe mai multe decât cei care o trăiesc. Citim, ne gândim, utilizăm câte puțin din cele citite și – mai ales – inventăm strategii zi de zi în relația cu copilul nostru.

Părinții lasă vinovăția să le întunece bucuria de părinte

Și nu sunt singura voce care crede acest lucru. Kassis (2015) observă că, uneori, lăsam vinovăția să ne întunece bucuria de părinte. Mulți părinți se simt vinovați pentru că nu petrec suficient timp cu copilul, că au cedat rugăminților acestuia și apoi regretă etc. Mulți părinți citesc cărți de parenting și își dau seama că parentingul lor „este plin de greșeli” și de aceea se simt vinovați. Este vorba despre un parenting competitiv în care părinții se compară cu regulile din cărți, cu alți părinți cu ceea ce pare „modă” în parenting... La ce rezultat ajungem? Un părinte stresat, temător să nu greșească în educația copilului său – ceea ce nu are cum să ducă la creșterea unui copil fericit și împlinit.

Vezi continuarea pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News