Să nu uităm că, așa cum s-a anunțat cu mai mult timp în urmă, onoarea deschiderii îi va reveni tot unei femei, lui Maïwenn (Franța, în afara competiției), cu Jeanne du Barry, pe genericul căruia strălucește numele lui Johnny Depp în rolul lui Ludovic al XV-lea. Scandalul legat de peripețiile prin tribunale ale actorului nefericit în căsnicie nu au întârziat. Un alt record, puternica prezență a continentului african, cu deosebire in secțiunea Un certain regard, ar putea fi purtător de surprize.

Dar, așa cum amintea directorul artistic, Thierry Frémaux, la amintita confetință de presă," o selecție reînnoită nu poate fi concepută fără a fi punctată de reîntâlnirea unor mari creatori". Nu vor lipsi cârcotașii gata să-i numeasca "clientela". Știu însă, din experiență, că după ce filmele acestora sunt văzute și, dacă se întâmplă să ia și premii, eticheta dispare. Deocamdată, să le spunem vechi frecventatori ai Cannes-ului, pe primul loc fiind, cred, Nanni Moretti, cu Il sol del avvenire, unul dintre cel mai ambițioase proiecte ale sale, plasat în lumea circului. Protagonist - actorul francez Mathieu Amalric.

De altfel, Italia este, după Franța, țara cu cele mai multe titluri în competiție, trei. Răscumpărare a anilor când s-a întâmplat să fie exclusă. Marco Bellocchio, veteranul, prezent anul trecut cu serialul Esterno Notte (despre cazul Aldfo Moro), cumulard acum a 18 nominalizări la Premiile David di Donatello, va fi prezent cu Rapito, inspirat tot de un fapt consemnat de istorie, pe vremea papei Pius al IX-lea.

În sfârșit, mai tânăra lor colegă, Alice Rohrwacher (Lazzaro felice, 2018) va întregi echipa cu La Chimera. Așteptați cu maxim interes, chiar dacă nu au trecut chiar mulți ani de când nu au mai călcat pe Croazetă, sunt cei deja deținători de Palme d 'or, Ken Loach cu The Old Oak, Nuri Bilge Ceylan cu About Dry Grasses, Hirokazu Kore-eda cu Monster. Dacă cineva a lipsit cinefililor de la Cannes, aceștia au fost Aki Kaurismaki și Wim Wenders.

Țara gazdă va fi reprezentată de Catherine Breillat, cineastă deloc răsfățată, rar selecționată (ultima dată acum 16 ani) și de mai norocoasa Justine Triet cu l'Anatomie d' une chute, absentă de numai patru ani. Wes Anderson, Todd Haynes (Asteroid City, respectiv Last Summer) nu au dezamăgit niciodată. Așa cum se întâmplă de câțiva ani încoace, Selecția oficială va fi completată cu încă vreo câteva titluri săptămâna viitoare.

Tot astăzi a fost pronunțat și răspunsul unei întrebări care circulă de ceva vreme: oare The Killers of The Flower Moon, care înseamnă reîntoarcerea lui Martin Scorese în selecția oficială după 36 de ani, eveniment anunțat cu timp în urmă, își va găsi locul în competiție? Răspunsul lui Thierry Frémaux a fost limpede :"Suntem fericiți să-l avem Hors-compétition și mulțumim lui Martin Scorsese și echipei sale care au muncit intens pentru a fi gata la timp".

Dacă mi se îngăduie o mărturisire care ține de cinemateca mea personală, voi spune că, pentru mine, evenimentul numărul unu îl constituie revenirea marelui, enigmaticului cineast spaniol Victor Erice în cinematograf, după o absență de 30 de ani. Atâția au trecut de la ultimul său film, El sol del membrillo (Lumina arborelui de gutui), cu care venea la Cannes, în 1993. De atunci, a tăcut. Sper ca titlul filmului său de acum, Cerrar los ojos, care înseamnă A închide ochii, să fie contrazis de noua deschidere a lui Erice către cinematograf.

P.S. Săptămâna viitoare vor fi cunoscute selecțiile secțiunilor paralele la Semaine de la critique și la Quinzaine des cinéastes. Mai sunt speranțe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News