Sfântul Ilarion cel Nou s-a născut în jurul anului 773, din părinţi drept-credincioşi. Sfântul Ilarion s-a călugărit la vârsta de 20 de ani, în Mănăstirea Xirochipiu, din Constantinopol. Pleacă la Mănăstirea Dalmat şi ajunge stareţul acesteia. El a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul şi următorul vieţii Sfântului Ilarion cel Mare, al cărui nume cu cinste l-a purtat, scrie crestinortodox.ro.

În anul 813 Ilarion l-a certat pe împăratul Leon Armeanul (813-820) pentru că nu cinstea icoanele. Din acest motiv va fi supus la multe chinuri.

Leon Armeanul a fost omorât cu sabia de propriile lui gărzi, în locul din biserică în care el a aruncat icoana Mântuitorului la pământ. După moartea acestuia, la conducerea imperiului vine împăratul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care îi eliberează pe toţi cei care pătimiseră în temniţe din cauza luptei împotriva sfintelor icoane.

Când pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfântul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, până când la putere a venit binecredincioasa împărăteasa Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele în Biserică şi a permis convocarea unui sinod în martie 843, la Constantinopol. Hotărârile acestui sinod sunt citite în Biserică, în prima duminică din postul Sfintelor Paşti, numită de atunci Duminică Ortodoxie.

Sfântul Ilarion cel Nou a revenit la Mănăstirea Dalmat şi a trecut la cele veşnice la vârsta de 70 de ani.

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News