Cuviosul Ioan Casian a fost atras încă de mic de viaţa monahală. La vârsta de 17 ani, pleacă în Palestina împreună cu prietenul lui Gherman, unde rămân, timp de doi ani, într-o mănăstire din Betleem, apoi părăsesc Palestina pentru Egip, scrie crestinortodox.ro.

La Constantinopol, îl cunosc pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care îl hirotoneşte diacon pe Casian şi preot pe Gherman, potrivit vârstei lor. Alături de el, Casian îşi va desăvârşi pregătirea teologică. În anul 405, cei doi merg la Roma, unde încearcă să-l apere pe Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, care în anul 404 fusese exilat pentru a doua oară. Se presupune că aici, la Roma, Gherman a trecut la cele veşnice.

Hirotonit preot, Casian ajunge la Marsilia, unde în anul 415, întemeiază două mănăstiri, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei. Sfântul Ioan Casian este considerat întemeietorul monahismului în Franţa şi ocrotitorul Marsiliei. Se pare că aici a murit în jurul anului 435.

Rugăciunea zilei de joi

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă cu ucenicii Tăi şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor şi ale ucenicului care Te-a vândut. Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: „Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, ca să se ierte păcatele voastre”.

Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nicio frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin."

Sursa: doxologia.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News