Sfântul Mucenic Lup a vieţuit la sfârşitul secolului al III lea şi începutul celui de-al IV lea, în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos, ca sclav. Localitatea Novae era aşezată în provincia Moesia Inferior, unde este astăzi oraşul Svistov, în Bulgaria, pe malul drept al Dunării, în dreptul localităţii Zimnicea. Din acest motiv, sunt persoane care susţin că Sfântul Lup ar fi din acelaşi neam cu noi.

Sfântul Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. După uciderea Sfântului Dimitrie, Lup a înmuiat marginea veşmântului în sângele lui şi i-a luat inelul. Cu acest strai şi inel Sfântul Lup a săvârşit multe minuni, aducând vindecare pentru multe boli şi neputinte.

Pentru că nu primise botezul, s-a rugat lui Dumnezeu să-l învrednicească de botez, înainte de a-şi da duhul. După această rugăciune, a început să plouă peste acest mucenic. Astfel, în chip minunat a primit botezul, scrie crestinortodox.ro.

Din relatarea vieţii sale aflăm că într-o zi a zdrobit idolii păgânilor, motiv pentru care închinătorii la idoli căutau să-l omoare. Este păzit în chip minunat de furia acestora, iar după ce primeşte botezul în chip miraculos, s-a predat de bunăvoie în mâinile păgânilor. După nenumărate chinuri, a fost osândit la tăiere cu sabia, astfel încât, pe 23 august, anul 304, Sfântul Lup a trecut la cele veşnice.

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News