Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Calendar creștin ortodox - 8 octombrie. Mari sfinte, mai puțin cunoscute, sunt pomenite azi
Imagine cu rol ilustrativ / Sursa foto: pxhere.com
Biserica Ortodoxă prăznuiește pe 8 octombrie două sfinte mai puțin cunoscute, dar cu o viață impresionantă.
Citește și - Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii emoționante
Este vorba despre Sfânta Cuvioasă Taisia și Sfânta Pelaghia. În fiecare an, cu o săptămână înainte de praznicul Cuvioasei Parascheva de la Iași, Biserica Ortodoxă o pomenește pe Cuvioasa Taisia, unul dintre cele mai grăitoare, minunante modele de căință din întreaga istorie a mântuirii. Taisia s-a ridicat din păcat prin smerenie, prin post şi schimbarea vieții.
Cine a fost Cuvioasa Taisia?
Cuvioasa Taisia a trăit în Egipt în secolul al V-lea. După ce a rămas orfană, a moștenit o avere mare, pe care a împărțit-o săracilor. Hotărâtă să își dedice viața lui Hristos, a hotărât să nu se căsătorească. După ce și-a cheltuit toată moștenirea, însă, Sfânta Taisia a fost tentată să obțină bani prin orice mijloace, căzând astfel într-o viață păcătoasă.
În viața ei citim că era foarte frumoasă și că se dusese vestea în toate părțile Egiptului despre frumusețea feței sale, încât mulți, poftind-o, îi aduceau multe averi, aur și argint și haine scumpe. Ba chiar mai mult, unii bărbați își pierdeau averea pentru ea și ajungeau la sărăcie, iar alții, bătându-se pentru dânsa, umpleau pragurile casei ei de sângele lor.
Vestea despre Taisia a ajuns și la părinții din pustia Sketis, care au zis că este datoria lor să intervină. Motivul? Ei și-au amintit că, demult, această fată orfană își transformase casa într-un loc de odihnă pentru părinții mănăstirii, când aceştia ieşeau din chiliile lor cu anumite ocazii.
Prin urmare, părinții l-au rugat pe Avva Ioan Colov să meargă la Taisia și să folosească toată înțelepciunea și blândețea sa pentru a o face să renunțe la viața păcătoasă pe care o ducea. „Ea a fost bună cu noi și acum ar trebui să o ajutăm,” au spus ei, având în vedere trecutul ei creștin, precum și „potențialul” de a se întoarce la Hristos. „Tu, părinte, ești un om înțelept. Du-te și încearcă să-i mântuiești sufletul, iar noi ne vom ruga la Dumnezeu să te ajute”, i-au spus părinții din obște.
Întâlnirea unui avvă cu o desfrânată. I-au străpuns sufletul ca o săgeată, gândindu-se la viața păcătoasă
Ajuns acolo, Avva Ioan s-a confruntat mai întâi cu refuzul servitorului de a îl lăsa să intre. Înțelegând dificultatea situației, Sfântul Ioan i-a zis servitorului faptul că are un lucru de preț pentru stăpâna lui, făcând aluzie la perlele pe care călugării le găseau uneori pe malurile mării. Aflând de acest lucru, Taisia, curioasă, a cerut să îl primească pe Sfântul Ioan în casa ei. Atunci, Sfântul Ioan a privit-o în ochi și a început să plângă. Acele lacrimi sincere și tăcute au tulburat-o pe Taisia, care l-a întrebat de ce plânge. Sfântul Ioan i-a răspuns: „Cum să nu plâng când ai uitat de Mirele tău, Domnul nostru Iisus Hristos, și faci voia satanei cu faptele tale?”. Cuvintele Sfântului i-au străpuns sufletul ca o săgeată, gândindu-se la viața păcătoasă pe care o dusese.
Tulburată peste măsură de păcatele pe care le săvârșise, Taisia l-a întrebat pe Sfânt dacă există vreo nădejde pentru mântuirea ei și dacă Dumnezeu ar putea vreodată să o ierte. Sfântul Ioan i-a zis faptul că Domnul Iisus Hristos a venit pe pământ tocmai pentru a căuta și a salva pe cei pierduți. „El te va primi cu dragoste”, i-a spus Avva Ioan, „și Îngerii din cer se vor bucura pentru pocăința ta”. Cuvintele lui au avut un efect decisiv asupra Taisei, care a înțeles că era timpul să se întoarcă la Dumnezeu.
Desfrânata mântuită. O lumină venea din cer și o învăluia pe Taisia...
Astfel, fără a sta prea mult pe gânduri, Taisia i-a salutat pe toți cei care se aflau în preajma ei și, luându-și câteva haine, l-a urmat pe Avva Ioan în pustie. Din sinaxarul ei aflăm că, venind noaptea, Avva Ioan i-a pregatit Taisiei un culcuș și o pernă din nisip pe care să se odihnească, iar el a mers puțin mai departe pentru a-și face rugăciunile, după care a adormit.
La miezul nopții, însă, Sfântul a fost trezit de o lumină care venea din cer și o învăluia pe Taisia, tocmai în locul în care dormea ea. În acea lumină strălucitoare, Sfântul Ioan a văzut cu Îngerii din cer coborâseră și luaseră sufletul Taisiei, ridicându-se ușor la cer. Speriindu-se și apropiindu-se de ea, Sfântul a realizat că Taisia nu mai sufla. Murise.
„Avva Ioan, o oră de pocăință din partea ei a facut cât o mulțime de ani, pentru că s-a pocăit din tot sufletul și cu toată zdrobirea de inimă”
Cu lacrimi în ochi și așezat în genunchi, Sfântul Ioan a început să se roage și a petrecut astfel multe ore în șir, implorându-L pe Bunul Dumnezeu să-i descopere dacă sufletul Taisei s-a mântuit sau nu. Tot în viața Cuvioasei Taisia citim că un Înger al Domnului s-a pogorât și i-a dat răspunsul: „Avva Ioan, o oră de pocăință din partea ei a facut cât o mulțime de ani, pentru că s-a pocăit din tot sufletul și cu toată zdrobirea de inimă”. Astfel, Sfântul Ioan a înțeles că misiunea și strădania lui n-au fost deloc zadarnice. Taisia fusese primită în Împărăția lui Dumnezeu, asemenea tâlharului de pe Cruce, care s-a mântuit într-o clipă prin pocăința adevărată.
Ridicându-se, Sfântul Ioan a îngropat trupul Taisei cu multă grijă și s-a întors la părinții din Sketis, povestindu-le despre întâmplarea minunată. Monahii au dat slavă lui Dumnezeu pentru mila Sa nesfârșită, care a mântuit sufletul Taisei, oferindu-i răsplata veșnică datorită pocăinței ei curate.
Ce ne arată viața Cuvioasei Taisia
Istorisirea Cuvioasei Taisia arată faptul că, indiferent de greșelile și păcatele unui om, niciodată nu este prea târziu să se întoarcă la Dumnezeu cu sinceritate, smerenie și pocăință, asemenea fiului risipitor. Cuvioasa Taisia, în pofida alegerilor sale greșite, a primit nu doar iertare, ci și o mare bucurie în ceruri, demonstrând astfel că brațele Bunului Dumnezeu sunt mereu deschise pentru cei care doresc să se schimbe. Exemplul Cuvioasei Taisia ne mai îndeamnă, totodată, să nu-i judecăm pe cei care greșesc, ci să le oferim sprijinul nostru și să-i ajutăm să se întoarcă pe cale. Pentru că, până la urmă, oricine poate dobândi Împărăția lui Hristos, scrie BlogBizanticos.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
ParintiSiPitici.ro
